Titlul

Bune practici privind evaluarea care face învățarea vizibilă

Tipul documentului                                                                           

Fisă de informații

Cui se adresează?

Acest document este destinat în special profesorilor, dar și  managerilor și specialiștilor din sistemul educațional școlar, părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare suportiv, adecvat, flexibil, incluziv, menit să se axeze pe o evaluare care face învățarea vizibilă.

Relevanța locală/ geografică

Pentru unii elevi cu nevoi speciale de învățare, cum ar fi cei care învață la un nivel foarte diferit față de colegii lor, există riscul de a se concentra doar pe prezența sau participarea lor la școală și să nu acorde suficientă atenție la ceea ce învață. Învățarea trebuie să fie vizibilă pentru fiecare elev, indiferent de cât de mult sprijin are nevoie. Există grupuri de elevi din școlile din Noua Zeelandă care au nevoi de sănătate care trebuie îndeplinite pentru a-i păstra în siguranță la școală (de exemplu, medicamente zilnice). Alți elevi au nevoie de sprijin pentru a se îngriji de ei înșiși. Deși satisfacerea nevoilor unui elev de sănătate și îngrijire la școală este importantă, aceasta nu trebuie să devină unica preocupare pentru educația acelui elev. Toți elevii trebuie să fie recunoscuți iar nevoile de sănătate și îngrijire sunt considerate suplimentare nevoilor de învățare.

Introducere

Recunoașterea momentului în care se declanșează învățarea și a o face vizibilă este un alt element al bazelor pe care se construiește practica incluzivă.  Există multe modalități de a împărtăși informații despre progres și pentru a face învățarea să fie vizibilă elevului pentru profesori și pentru ceilalți membri ai echipei.

Actori și părțile interesate

Aceste informații ar putea fi folosite într-o varietate de moduri de către profesioniști, în special profesori, pentru a sprijini adecvat și optim învățarea, dezvoltarea și integrarea optimă a fiecărui copil.  De asemnea, aceasta va fi o resursă foarte utilă pentru toți profesorii care vor putea găsi sugestii și instrumente în predarea curriculum-ului incluziv.

Prezentarea modelului

Evaluarea și vizibilitatea învățării

Școlile incluzive folosesc cu încredere evaluarea ca un proces continuu pentru a face vizibilă învățarea tuturor elevilor . În ultimele două decenii, profesorii au dobândit o mulțime de cunoștințe despre puterea evaluării în îmbunătățirea învățării elevilor și pentru a sprijini o mai bună înțelegere a progresului lor.  A existat o schimbare în accentul de la evaluarea sumativă la cea formativă, de evaluare a învățării pentru învățare. Principiile și practicile de evaluare pentru învățare permit elevilor și profesorilor să le fie clar procesul de învățare și rezultatele acestuia.

Evaluarea pentru învățare încurajează elevii să-și asume responsabilitatea pentru învățarea lor, punându-și continuu întrebări despre progresul lor, realizarea lor și etapele următoare. Concentrarea pe o participare mai mare a elevilor în cadrul procesului de evaluare este importantă, deoarece înțelegerile și credințele elevilor despre capacitatea lor pot influența realizarea lor (Black & Wiliam, 1998). Atunci când personalul școlar împărtășește în mod deschis și sincer înțelegerile despre abordările și limbajul de evaluare cu un elev, feedback-urile despre predare, învățare, progres și realizare sunt mai eficiente. Astfel de conversații pot oferi tuturor posibilitatea de a-și contribui la cunoașterea unică a elevului și de a participa la planificarea și răspunsul la calea de învățare.

Evaluarea pentru învățare oferă elevilor proprietatea învățării lor și sprijină atenția, autoreglarea și metacunoașterea. Aceasta susține relațiile axate pe învățare, care sunt cheia pentru predarea și învățarea de succes. De asemnea, joacă un rol cheie în crearea unei clase în care „nu există diferențial de putere între profesor și studenți, unde ambii au o responsabilitate egală și locul controlului este menținut în comun, astfel încât elevul să poată maximiza capacitatea sa de a-și regla / propria învățare ”(Absolum, 2006, pagina 39).

Evaluarea pentru învățare este în conformitate cu principiile curriculumului din Noua Zeelandă. De exemplu, promovează participarea activă, care este un aspect esențial al elevilor care învață să învețe  - să înțeleagă procesul și ce ar putea urma. Și joacă un rol în sprijinirea incluziunii  în școală, atunci când este bine încorporată în practica școlară și este monitorizată și evaluată în mod constant de către conducătorii școlii.

Este important să fie luate în considerare o gamă largă de abordări de evaluare pentru toți elevii din clasa, mai degrabă decât, de exemplu, să presupuneți din start că va trebui să adoptați o abordare diferită pentru elevii cu nevoi suplimentare de învățare. Lucrul în acest fel vă va ajuta să identificați mai bine atunci când trebuie să diferențiați sau să adaptați abordările pentru a vă asigura că sunteți receptivi la nevoile și abilitățile elevilor individuali. Din acest motiv, aceast material oferă o imagine de ansamblu a abordărilor de evaluare utilizate de școlile și profesorii din Noua Zeelandă.

Mai jos sunt prezentate patru exemple de abordări pe care le puteți folosi pentru a vă asigura că fiecare elev își are proprietatea învățării și rezultatele lor sunt înțelese, împărtășite și apreciate:

·         observațiile profesorului

·         învățarea din conversații

·         autoevaluarea și evaluarea de la egal la egal

·         evaluarea narativă

Observațiile  profesorului

Observațiile profesorilor și ale altor membri ai echipei sunt esențiale pentru a înțelege unde se află elevii în învățarea lor și care sunt următorii pași. Observațiile variază de la „observații” zilnice, informale, la observații mai planificate și structurate. În toate cazurile, observația eficientă este bazată de o înțelegere puternică a aspectului obținut în contextul și aria relevantă de învățare:

Prin urmare, observațiile despre elevi vor fi communicate acestora, alaturi de alte observații. cu privire la așteptările expuse în documente precum  The New Zealand Curriculum. De asemenea, se vor baza pe înțelegerea profesorului despre obiectivele de învățare stabilite de către elevi - pentru unii elevi cu nevoi suplimentare de învățare, acestea vor fi detaliate în planurile individuale de educație (IEP).

Robinson și Lai (2006) disting între observațiile care  explorează  ceea ce se întâmplă și cele care  verifică  ce se întâmplă. Observațiile care  explorează  ceea ce se întâmplă tind să fie mai deschise și mai informale. Pentru a obține informații de încredere de la elevi, prifesorul trebuie să distingă ceea ce se întâmplă de propriile inferențe/ interpretări. Robinson și Lai sugerează să se înregistreze cuvinte și acțiuni cu exactitate și să fie separate de inferențele tale. Următorul exemplu ilustrează acest lucru, folosind un șablon de înregistrare pe care îl recomandă:

Observațiile care  verifică  ceea ce se întâmplă necesită mai multă precizie în definirea ce trebuie observat și cum trebuie observat. De exemplu, dacă departamentul dvs. ar fi dorit să observe cât de mult se susțin elevii unii pe alții, ar trebui să fiți de acord cu demonstrații specifice despre cum arată un astfel de sprijin - de exemplu, o demonstrație ar putea fi „Eleva răspunde pozitiv și prompt la un cererea de ajutor a unui coleg ".

O mare parte din înțelegerea despre învățarea elevilor dvs. provine din activități care implică ascultarea, discuția și interogarea. Deoarece observațiile au loc adesea pe parcursul unor astfel de interacțiuni cu elevii, acestea necesită, de asemenea, ca profesorii să fie deschiși la modalitățile de a vedea și de a înțelege lumea și de a vă baza pe cunoștințele despre interesele, punctele tari și mediul cultural al elevilor. 

 O observație eficientă va reflecta adesea rubrica „observând, recunoscând și răspunzând” cu care sunt familiari mulți profesori din Noua Zeelandă (Cowie, 2000). Profesorul  observă  ce face elevul,  recunoaște  învățarea care are loc ca rezultat și  răspunde  oferind activități de dezvoltare a învățării .

Rolul conversațiilor zilnice/ feedback-ul

Conversațiile zilnice cu elevii despre învățarea lor sunt o strategie cheie atât pentru consolidarea practicilor didactice, cât și pentru îmbunătățirea rezultatelor învățării. Feedback-ul oferit și feedback-ul primit între tine, ceilalți membri ai echipei, elevii tăi și familiile lor ajută la clarificarea scopului de învățare și a așteptărilor de învățare și poate face vizibile succesele, mici sau mari, care au loc.

Feedback-ul în timpul unei conversații este cel mai eficient atunci când este dat la momentul învățării, astfel încât elevii pot aduce îmbunătățiri continuu. Deoarece profesorul se referă frecvent la artefacte (cum ar fi munca elevului) în timpul unei conversații, trebuie să se țină cont de faptul că:

·         unii elevi pot avea dificultăți în înțelegerea și procesarea feedback-ului; în aceste cazuri, utilizarea reprezentărilor vizuale precum imagini, diagrame și hărți ale minții poate fi utilă

·         atunci când elevilor li se prezintă note și comentarii, notele pot anula efectele benefice ale comentariilor

• profesorii dau adesea prea multe feedback-uri, pe care elevii le consideră copleșitoare și dificil de înțeles.

Feedback-ul specific, descriptiv, este necesar pentru îmbunătățire și succes. Profesorii care combină cunoștințe temeinice pe subiect cu feedback eficient le pot oferi elevilor informații bogate și concentrate despre învățarea lor și cum să o îmbunătățească. 

Profesorii trebuie să ia în considerare și formele pe care le pot utiliza pentru a susține conversațiile obișnuite de învățare. Fiecare elev trebuie să fie capabil să ofere și să primească feedback, să joace un rol activ în procesul de feedback. O conversație de feedback folosește un limbaj comun, pe care ambele părți trebuie să le înțeleagă. Abordările bazate pe proiectarea universală pentru învățare il vor ajuta pe profesor să se asigure că acest lucru se întâmplă. De exemplu, formate precum limbajul simplu, audio, fotografii și videoclipuri, limbajul semnelor și notele audio vor susține conversațiile cu elevii, în special cu cei cu nevoi suplimentare. Alte strategii, cum ar fi jurnale, programe, povești sociale, programe vizuale și videoclipuri pot fi utilizate pentru a reaminti elevilor următoarele sarcini și pași de învățare. 

Autoevaluarea și evaluarea între egali

"[În evaluarea eficientă, elevii] discută, clarifică și reflectează asupra obiectivelor, strategiilor și progreselor lor cu profesorii, părinții și unii cu alții. Acest lucru dezvoltă capacitatea elevilor de autoevaluare și de la egal la egal, care duc la rândul lor la creșterea autonomiei". (Curriculum-ul din Noua Zeelandă, pagina 40)

Autoevaluarea face învățarea vizibilă, deoarece implică asumarea de cître elevi a unei responsabilități pentru a se evalua pe ei înșiși și învățarea lor. Se pot implica în acest proces în mod eficient numai dacă înțeleg clar rezultatele preconizate ale învățării și de ce sunt acestea importante. Prin urmare, trebuie să îi sprijiniți să se gândească la ce încearcă să obțină, la procesul în care sunt implicați și la modul în care își pot consolida munca. Aceștia pot lua parte în mod semnificativ la determinarea următoarelor etape de învățare.

Există două aspecte ale învățării care trebuie să fie clare pentru elevi în autoevaluare:

·         În primul rând, trebuie să aibă o înțelegere clară a  sarcinii sau activității  și a succesului. Lucrul cu profesorul pentru a stabili intențiile de învățare și criteriile de succes este esențial în acest sens pentru toți elevii. De asemenea, trebuie să fie oferite exemple care să demonstreze cum poate arăta îndeplinirea criteriilor.

·         În al doilea rând, trebuie să înțeleagă clar   cum arată autoevaluarea eficientă. Școlile trebuie să ia în considerare modul în care acestea pot susține cel mai bine autoevaluarea și să ofere modele (formate de evaluare) pentru construirea acestei înțelegeri. Aceste modele trebuie să fie accesibile și înțelese de toți elevii. Pentru elevii cu nevoi suplimentare, este posibil să fie necesară adaptarea sau simplificarea, iar elevii ar putea avea nevoie de oportunități suplimentare de a explora autoevaluarea, astfel încât să poată lua parte într-un mod semnificativ. 

 Evaluarea colegială ajută la vizibilitatea învățării prin colaborare și împărtățire. Elevii învață cum să facă comentarii constructive și să-și dea feedback semnificativ unul altuia. Natura colaborativă a evaluării între egali oferă elevilor posibilitatea de a învăța de la și cu colegii lor.

Ca și în cazul autoevaluării, profesorul are responsabilitatea de a face clare rezultatele preconizate ale învățării. Și, din nou, la fel ca în cazul autoevaluării, aceasta implică sprijinirea fiecărui elev pentru a înțelege cum arată succesul, atât în ​​sarcina (activitatea) particulară în care se angajează, cât și în evaluare. Folosind criterii de succes, exemple și modele de evaluare, oferă elevilor oportunități de a exersa abilități și de a înțelege modul în care atât sarcina, cât și evaluarea colegilor pot fi încercate și finalizate cu succes. 

Evaluarea narativă

Evaluarea narativă folosește rapoarte de învățare (narațiuni) pentru a surprinde învățarea într-o varietate de contexte în care un elev lucrează, se joacă și trăiește. Poate fi folosit pentru a surprinde povești despre învățare de la o clasă, un grup mic sau un elev individual. Rapoartele de învățare au fost utilizate pentru a face învățarea vizibilă pentru elevi din mediul copilăriei, școlile primare și școlile secundare. Acestea au fost folosite pentru a sprijini acei studenți recunoscuți ca având nevoi suplimentare de învățare (Ministerul Educației, 2009) și pe cei recunoscuți ca fiind înzestrați și talentați (Margrain, 2012). Când școlile recunosc că progresul poate avea loc într-o serie de abilități și contexte de învățare, se oferă mai multe oportunități pentru ca elevii să demonstreze competență și capacitate și să fie văzuți ca elevi de succes.

Evaluarea narativă este, de asemenea, un mod eficient de a arăta și împărtăși progresul în timp. Șirurile de învățare de-a lungul timpului și în contexte diferite, pot evidenția progresul și succesul elevilor în raport cu, de exemplu, anumite arii de învățare și competențe cheie. Legarea episoadelor de învățare îi ajută pe toți cei implicați să observe declanșarea procesului de învățare. Poveștile de învățare alături de fotografii, clipuri video și alte artefacte de învățare pot fi adnotate în portofoliul de învățare al unui elev. Momentele de progres pot constitui baza unei povești sumare mai lungi, care include aspecte ale modului în care mediul de învățare a susținut elevul. 

Factorii care asigură succesul

Evaluarea în scopul îmbunătățirii învățării studenților este cel mai bine înțeleasă ca un proces continuu care rezultă din interacțiunea dintre predare și învățare. Ea implică colectarea concentrată și în timp util, analiza, interpretarea și utilizarea informațiilor care pot oferi dovezi ale progresului elevului O mare parte din aceste dovezi sunt „ale momentului”. Analiza și interpretarea au loc adesea în mintea profesorului, care apoi folosește perspectivele obținute pentru a-și modela acțiunile în timp ce lucrează în continuare cu elevii lor.

Validarea în practică

Un grup de lucru reprezentativ științific și geografic a supravegheat procesul de dezvoltare a curriculum-ului, proces care a inclus studii în școli, grupuri de lucru colaborative, discuții online și o anchetă privind cercetarea relevantă națională și internațională. Acest proces a dus la publicarea Curriculumului din Noua Zeelandă: Proiectul pentru consultare 2006. Ministerul Educației a primit peste 10 000 de observații ca răspuns. Acestea au fost colectate și analizate și au fost luate în considerare atunci când documentul a fost finalizat.

Concluzie

O diversitate de abordări și activități de evaluare ar trebui să fie utilizate pentru a face învățarea vizibilă tuturor elevilor, pentru ei înșiși și pentru toți cei din rețeaua lor de sprijin. Scopul evaluării va conduce la alegerea metodei. Un scop comun este ca elevul și profesorul să țină evidența învățării în mod regulat, prin interacțiuni informale zi de zi în cadrul clasei, folosind, de exemplu, intențiile de învățare și criteriile de succes pentru a face acest lucru.

Resurse

https://nzcurriculum.tki.org.nz/Inclusive-practices/Implementing-an-inclusive-curriculum/Making-learning-visible