Strategia de Dezvoltare a Judeţului Ialomiţa vizează orizontul 2020. In acest context, considerăm relevantă cunoaşterea direcţiilor proritare de dezvoltare prevăzute la nivelul Uniunii Europene pentru perioada de programare, respectiv 2014 – 2020. Europa trece printr-o perioadă de transformare. Criza a anulat ani de progrese economice şi sociale şi a pus în evidenţă deficienţele structurale ale economiei Europei. Între timp, lumea evoluează rapid, iar provocările pe termen lung (globalizarea, presiunea exercitată asupra resurselor, îmbătrânirea) se intensifică. UE trebuie să se ocupe acum de propriul viitor. Europa poate reuşi dacă acţionează în mod colectiv, ca Uniune. Avem nevoie de o strategie care să ne permită să ieşim din criză mai puternici şi care să transforme UE într-o economie inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, caracterizată prin niveluri ridicate de ocupare a forţei de muncă, productivitate şi coeziune socială. Europa 2020 oferă o imagine de ansamblu a economiei sociale de piaţă a Europei pentru secolul al XXI-lea. Europa 2020 propune trei priorităţi care se susţin reciproc:
– creştere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare;
– creştere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive;
– creştere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, care să asigure coeziunea socială şi teritorială. UE trebuie să definească direcţia în care vrea să evolueze până în anul 2020.
Incluziunea porneste de la respectarea anumitor principii.
Principiul drepturilor egale. Fiecare fiinta umana are dreptul la o dezvoltare personala, sociala si intelectuala si trebuie sa aiba asigurate ocaziile de a-si desavârsi potentialul propriu de dezvoltare.
Principiul unicitatii. Fiecare om este unic in termeni de caracteristici, interese, abilitati, motivatii si nevoi de invatare.
Principiul diversitatii. Sistemul educational trebuie astfel proiectat incât sa ia in calcul si sa-si asume intreaga diversitate a persoanelor pe care le antreneaza
Principiul accesului si participarii. Toti cei care au nevoi/cerinte speciale si/sau dizabilitati ar trebui sa aiba acces la o educatie adecvata si de calitate.
Citește mai mult: EFECTELE INCLUZIUNII IN INVATAMANTUL ROMANESC ACTUAL
Şcoala incluzivă se referă în sens restrâns la integrarea tuturor copiilor, indiferent de capacităţile şi competenţele de adaptare şi deci de învăţare, într-o formă de şcoală. În sens larg, ea înseamnă preocuparea pentru ca fiecare copil să fie sprijinit şi să se lucreze în beneficiul învăţării tuturor.
Fiecare copil este înţeles ca un participant activ la învăţare şi predare şi pentru că fiecare aduce cu sine în procesul complex al învăţării şi dezvoltării o experienţă, un stil de învăţare, un model social, o interacţiune specifică, un ritm personal, un mod de abordare, un context cultural căruia îi aparţine.
Şcoala incluzivă ridică învăţarea la rang de principiu general şi presupune înainte de orice acceptarea faptului ca orice copil poate invata. Fiecare participant învaţă şi se dezvoltă pri faptul că interacţionează cu ceilalţi. Sursele învăţării, pentru fiecare, vin din relaţiile interumane şi din experienţa permanentă cu obiectele, cu semenii şi cu sine. Şcoala nu este un teritoriu al cunoştinţelor academice , ci şi unul al experienţelor practice si al relaţiilor interumane.
Predarea este un act de cooperare, reflectie şi descoperire, la care participă atât profesorul (care poate coopera cu colegii săi) cât şi elevii unei clase. O resursă importantă pentru profesor în predare este cooperarea elevilor. Pregătirea predării şi de multe ori realizarea ei se completează cu cooperarea între profesori şi chiar cooperarea cu unii părinţi.
Citește mai mult: METODE DE LUCRU PENTRU ELEVII CU CERINȚE EDUCAȚIONALE SPECIALE
Sistemul de învăţământ din Romania urmează clasica schemă de ierarhizare a diciplinelor studiate de copii în şcoală, unde accentul cade pe domenii precum matematică şi limbi straine, in timp ce la polul opus pot fi găsite artele, domeniul artistic in genere.
In actualul sistem de educaţie romanesc școala nu stimulează suficient elevii. Pentru cei mai mulți dintre copii, nu există momente de tip „descoperire” în sala de clasă. In plus, adesea, unii profesori pun la îndoială necesitatea studierii anumitor discipline, considerate eronat ca fiind puțin relevante pentru viața lor de zi cu zi (muzica, pictura, psihologie, teatru, dans etc).
Citește mai mult: CREATIVITATE SI Incluziune scolara IN INVATAMANTUL ROMANESC ACTUAL