Părăsirea timpurie a şcolii în Uniunea Europeană
După definiţia utilizată în UE, părăsirea timpurii a şcolii poate lua mai multe forme. Ea include tinerii care au abandonat şcoala înainte de sfârşitul învăţământului obligatoriu, cei care au terminat învăţământul obligatoriu, dar nu au obţinut o calificare în învăţământul secundar superior, şi cei care au urmat cursuri de preprofesională sau de formare profesională, fapt care nu a condus la un echivalent de calificare la nivel secundar superior.
Abandonul şcolar timpuriu are pe termen lung efecte negative asupra dezvoltării sociale şi creşterii economice. Inovarea şi creşterea economică se bazează pe o forţă de muncă calificată: reducerea ratei mediei europene de părăsire timpurie a şcolii cu un punct procentual ar oferi economiei europene, în fiecare domeniu economico-social cresteri considerabile,stabilitate pentru copii,liniste si un trai decent,pentru toate categoriile sociale.
Cauzele abandonului şcolar sunt multiple, poate fi vorba, pe de o parte, de inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar, dar şi extraşcolar sau, pe de altă parte, inadaptarea şcolii la factorii interni (biologici, psihologici) şi externi (socioeconomici, socioculturali). În concluzie, părăsirea timpurie a şcolii este rezultanta unei combinaţii de cauze interne (psihologice cum ar fi: imaturitatea şcolară, instabilitatea psiho-afectivă, tulburări de comportament etc.) şi externe (de natură socioeconomică: situaţia economicofinanciară a familiei, lipsa îmbrăcămintei şi încălţămintei, condiţiile de locuit, dezagregarea familiei, lipsa ajutorului la învăţătură).
„De la un om mare ai întotdeauna ce învăţa, chiar şi când tace”.
Seneca
Termenul „competenţe transversale” este folosit din ce în ce mai frecvent în contextul sistemelor de învăţământ din Europa, nu numai în cadrul unor abordări de mare amploare, precum strategiile şi politicile educaţionale, ci şi în documente specifice, orientate asupra unei anumite probleme (planuri de învăţământ ale şcolilor, liceelor şi universităţilor, programe analitice, rapoarte etc.). Importanţa lor este conştientizată din ce în ce mai mult la diferite niveluri: al factorilor decizionali din învăţământ (ministere de învăţământ, autorităţi specializate, consilii şi direcţii, personalul de conducere a şcolilor şi universităţilor), al cadrelor didactice şi al studenţilor. În acest context pluripartit, competenţele transversale fac obiectul unui flux bidirecţional; ele sunt incluse în cerinţele educaţionale, astfel încât personalul didactic trebuie să asigure dezvoltarea lor în rândul studenţilor (direcţie descendentă), dar sunt din ce în ce mai cerute şi de către studenţi, care conştientizează din ce în ce mai bine de ce competenţe au nevoie pentru a deveni competitivi pe piaţa muncii.
Sa pornim de la niste consideratii generale.
Romania este pe al III-lea loc in Europa in ceea ce priveste timpul pe care copiii nostri il petrec obligatoriu la scoala: 11 ani. Cu toate acestea, suntem codasi in ceea ce priveste rezultatele la testele PISA, 42% dintre elevii de la noi din tara fiind analfabeti functionali.
Cu toate acestea, rezultatele noastre din educatie nu reflecta acelasi nivel de performanta, dupa cum arata studiile Eurostat sau cele de la Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECDE).
Concret, rata abandonului scolar din Romania este in continuare printre cele mai ridicate din Uniunea Europeana, aflandu-se pe locul al III-lea in UE (18,5%).
Specialistii in educatie arata ca numarul relativ mare de ani petrecuti la scoala de catre copii, intr-un mod obligatoriu, cumva fortat, impus si nu optional- ca rezultat al propriei decizii, nu face decat sa sublinieze ineficienta sistemului romanesc educational, care se bazeaza mai degraba pe cantitate decat pe calitate (acumulam ani, note, examene, calificari, diplome).
Trebuie sa mai facem niste mentionari, tot in sprijinul situatiei actuale a invatamantului romanesc.
Într-o lume în care utilizarea device-urilor mobile (telefoane, iPhone, tablete etc.) a devenit indispensabilă; lume în care elevii percep aceste tipuri de instrumente ca o necesitate a vieții de zi cu zi, de care nu se pot despărți nici atunci când sunt în clasă, lume în care părinții și profesorii reclamă utilizarea acestora în mod intensiv de către cei mici, tot nouă, adulților, ne revine misiunea de a-i deprinde pe elevi să folosească eficient aceste mijloace, să ne apropiem mai mult de lumea lor și să adaptăm aplicarea multiplă a noilor realități tehnologice ale zilelor noastre.
E-Learning
E-Learning: Procesul de învăţare, formare sau instruire prin mijloace electronice. E-learning implică utilizarea unui computer sau alt echipament digital (de exemplu, un telefon mobil) într-un mod special pentru a oferi formare sau materiale de studiu şi educaţionale. (Derek Stockley 2003)
Citește mai mult: INSTRUMENTE WEB UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
1.Delimitarii conceptuale
Fiecare traiectorie şcolară are o istorie unică ce poate fi povestită în moduri diferite, în funcţie de punctul de vedere adoptat: al elevului, al părintelui, al profesorului. Povestea conţine, inevitabil, referiri la performanţele elevului, la succesele şi insuccesele care marchează această traiectorie. Interesul tuturor pentru performanţele elevilor nu este întâmplător. Notele şcolare, statutul de „elev bun" sau „elev slab", succesul sau insuccesul la examene influenţează nemijlocit poziţia elevului în familie in în grupul de prieteni, dar şi prestigiul familiei, percepţia socială a acesteia, calitatea educaţiei în familie. Şcoala însăşi este evaluată de comunitatea socială în funcţie de notele obţinute de elevii săi.
In acest context, succesul şcolar a devenit, prin extindere, un fel de etalon al calităţii tuturor celor implicaţi în acest proces (elevi, profesori, părinţi, instituţii şcolare şi comunităţi sociale), în timp ce insuccesul sau eşecul şcolar antrenează deprecierea individului, a şcolii şi a familiei şi, de multe ori, el devine sinonim cu eşecul în viaţă. Insuccesul nu mai este doar o problemă pedagogică, ci şi una socială.
Citește mai mult: Insuccesul scolar si diminuarea factorilor de risc