Incluziunea porneste de la respectarea anumitor principii.

Principiul drepturilor egale. Fiecare fiinta umana are dreptul la o dezvoltare personala, sociala si intelectuala si trebuie sa aiba asigurate ocaziile de a-si desavârsi potentialul propriu de dezvoltare.

Principiul unicitatii. Fiecare om este unic in termeni de caracteristici, interese, abilitati, motivatii si nevoi de invatare.

Principiul diversitatii. Sistemul educational trebuie astfel proiectat incât sa ia in calcul si sa-si asume intreaga diversitate a persoanelor pe care le antreneaza

Principiul accesului si participarii. Toti cei care au nevoi/cerinte speciale si/sau dizabilitati ar trebui sa aiba acces la o educatie adecvata si de calitate.

Aceste principii ale incluziunii se subordoneaza ideii de educatie pentru toti care presupune o noua orientare/ schimbare de optica ce pune accentul pe: cooperare, parteneriat, invatare sociala si valorizare a relatiilor pozitive, umaniste in educatie.

Efectele incluziunii în cadrul educaţiei

Incluziunea în educaţie implică:

·         Aprecierea tuturor elevilor şi a personalului didactic in egala masura

·         Creşterea gradului de participare a elevilor şi reducerea excluderii lor din culturile, curriculumul şi comunităţile şcolilor

• Restructurarea culturilor, politicilor şi practicilor în şcoli încât acestea să răspundă diversităţii vârstelor populaţiei şcolare
• Reducerea barierelor de învăţare şi participarea tuturor elevilor
• Învăţarea din încercările de a depăşi barierele care împiedică anumiţi cursanţi să aibă acces şi să participare la procesul de luare a deciziilor
• Utilizarea diferenţelor dintre elevi drept resurse de sprijinire a procesului de învăţare şi nu transformarea acestor diferenţe în probleme ce trebuie depăşite.
• Recunoaşterea dreptului elevilor la o educaţie de bună calitate în localitatea lor
• Îmbunătăţirea şcolilor atât pentru personalul didactic cât şi pentru elevi
• Sublinierea rolului şcolilor atât în cadrul procesului de construire a comunităţii şi de dezvoltare cât şi în procesul de îmbunătătire a rezultatelor scolare.
• Încurajarea relaţiilor de ajutorare reciprocă dintre şcoli şi comunităţi
• Renoaşterea faptului că incluziunea în educaţie reprezintă o etapa a incluziunii în societate ca intreg.

De asemenea, extrem de importanta este si constientizarea riscurilor si efectelor sociale si individuale ale discriminarii in societate si in scoala, precum si internalizarea normelor, principiilor si practicilor antidiscriminatorii, atat de catre persoane apartinand grupurilor vulnerabile, cat si de catre parinti si educatorii din cadrul institutiilor de invatamant.

In acest context apare ideea promovarii, la nivelul comunitatilor scolare a unei culturi antidiscriminare, cu proiectarea unor strategii pentru egalitate de sanse si incluziune sociala, a unor planuri locale de actiune si ghiduri antidiscriminare, destinate utilizarii in fiecare scoala.

Trebuie realizate astfel interventii pentru facilitarea transferului de bune practici antidiscriminatorii si a schimbului de experienta intre diferite scoli, prin intermediul unei retele multiregionale formate din reprezentanti ai scolilor si autoritatilor de nivel local si judetean, organizatiilor neguvernamentale cu preocupari in domeniul incluziunii sociale si combaterii discriminarii, precum si din reprezentanti ai mediului economic.

Dezvoltarea școlilor incluzive ca model optim de realizare a educației pentru toți trebuie să fie recunoscută asadar drept o politică a statului la nivel guvernamental, ocupând astfel un loc privilegiat în cadrul planurilor strategice de dezvoltare a unei națiuni.

Fiecare școală incluzivă trebuie să se constituie ca o comunitate educativă ce demonstrează o responsabilitate colectivă față de succesul sau eșecul fiecărui membru al său.

Bibliografie:

1. Gherguţ, Alois – Sinteze de psihopedagogie specială. Ed. Polirom; Iaşi, 2005;

2. ORDIN Nr. 5574 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea serviciilor de sprijin educaţional pentru copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în învăţământul de masă;

         3. ORDIN Nr.1985/Nr.1305/ Nr.5805 din 23.11.2016 privind aprobarea Metodologiei pentru evaluarea și intervenția integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilități în grad de handicap, a orientării școlare și profesionale a copiilor cu cerințe educaționale speciale, precum și în vederea abilitării și reabilitării copiilor cu dizabilități și/sau cerințe educaționale speciale;

       4. Vrăsmaş. E., Introducere in educaţia cerinţelor speciale, Bucuresti, Credis, 2004;