Titlul   

Bune practici privind optimizarea utilizării limbajelor și simbolurilor de reprezentare a conținuturilor pentru facilitarea incluziunii elevilor, în cadrul modelului de desing universal de învățare (DUI)

Tipul documentului

Fișă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument – modelul DUI - se adresează în special profesorilor, managerilor, specialiștilor din sistemul educațional școlar – dezvoltatori de curriculum, dar și părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare flexibil.

Obiectivul documentului

Modelul Design-ului universal pentru învățare (DUI) este un cadru care poate ghida proiectarea mediilor de învățare accesibile și stimulatoare pentru toți. DUI își propune să schimbe mediul de învățare în loc să schimbe persoana/ elevul. 

Instrumentul de față are obiectivul de a oferi profesorilor și specialiștilor repere în proiectarea activităților astfel încât să asigure facilitarea reprezentărilor elevilor, variind mijloacele utilizate de profesor, pentru creșterea șanselor elevilor de învățare semnificativă și eficientă.

Relevanța locală/ geografică

Cadrul general al Design-ului universal pentru învățare (DUI) a fost dezvoltat în anii 1990 și aplicat cu succes în SUA, unde stă la baza proiectării și evaluării incluziunii școlare, respectiv în Noua Zeelandă, unde fundamentează dezvoltarea curriculară.

Introducere

Anne Meyer și David Rose sunt autorii care au stabilit pentru prima dată principiile DUI în anii 1990, oferind un cadru de discuție relevant despre noile cercetări și cele mai bune practici în privința asigurării flexibilizării și accesibilizării mediului de învățare. Design-ul universal pentru învățare (DUI) este o abordare flexibilă a designului de curriculum care oferă tuturor elevilor oportunități complete și egale de a învăța.

Teza aflată la baza acestui model este că atunci când mediile sunt proiectate pentru a reduce barierele/ blocajele, toți elevii se pot angaja într-o învățare eficientă și semnificativă.

Bazându-se pe cercetarea modului în care oamenii învață, modelul oferă principii și pași practici pentru pentru facilitarea succesului în învățare.  DUI se bazează pe trei principii:

1. Oferirea de multiple mijloace de implicare în studiu/ învățare

2. Oferirea mai multor mijloace de reprezentare a conținutului studiat

3. Oferirea mai multor mijloace de exprimare a învățării

Cadrul DUI ghidează proiectarea obiectivelor educaționale/ de instruire, a evaluărilor, a metodelor și a materialelor care pot fi personalizate și ajustate pentru a satisface nevoile individuale.

Actori și părțile interesate

Acest instrument ar putea fi folosit într-o varietate de moduri de către profesioniști și familii pentru a sprijini predarea și învățarea. Acestea pot fi utilizate de către educatori profesioniști, dezvoltatori de curriculum, cercetători, părinți și oricine dorește să aplice cadrul DUI de practică într-un mediu de învățare . De asemenea, modelul DUI are o valoare intrinsecă, în sensul că poate sprijini persoanele în aprofundarea înțelegerii propriilor procese de învățare.

Prezentarea modelului

Modelul descrie trei tipuri de rețele implicate în procesul de învățare:

- rețeaua afectivă - modul în care elevii monitorizează mediul intern și extern pentru a stabili priorități, a se motiva și a se implica în învățare și dezvoltarea comportamentală.

- rețeaua de recunoaștere - modul în care elevii simt și percep informații în mediul înconjurător și îl transformă în cunoștințe utile.

- rețeaua strategică - modul în care elevii planifică, organizează și inițiază acțiuni în mediul înconjurător.

Cele trei principii de design universal pentru învățare:

Principiul 1 – diversificarea modurilor de reprezentare - furnizarea de diverse mijloace de obținere de informații și cunoștințe.

Principiul 2 - diversificarea modurilor de acțiune și exprimare – oferirea de alternative elevilor pentru a demonstra ceea ce știu.

Principiul 3 – diversificarea modurilor de angajare/ implicare – oferirea de provocări pentru atragerea interesului elevilor și pentru creșterea motivației.

Principiul 1 abordează aspectele de variație individuală în privința capacității de reprezentare a conținuturilor învățării, aspect în care sunt implicate elemente senzoriale și procese cognitive.

Elevii sunt diferiți sub aspectele percepției și înțelegerii informațiilor care le sunt prezentate. Persoanele cu dizabilități senzoriale (de exemplu, orbire sau surzenie), cele care au dificultăți de învățare (de exemplu, dislexie), ori cele între care există diferențe de limbaj sau diferențe culturale, toate pot necesita metode diferite de abordare a conținutului. Unele dintre acestea înțeleg mai repede sau mai eficient prin mijloace vizuale sau auditive, mai degrabă decât cu ajutorul textului tipărit. De asemenea, învățarea și transferul de învățare se petrec eficient atunci când se utilizează reprezentări multiple deoarece acestea permit elevilor să facă legături atât în ​​interiorul temei cât și conexiuni între concepte. Pe scurt, nu există un mijloc de reprezentare a conținuturilor care să fie optim pentru toți cursanții, de aceea oferirea opțiunilor de reprezentare este esențială.

De aceea, oferirea mai multor opțiuni de reprezentare a conținuturilor este esențială.

Componentele unei strategii eficiente de

utilizare limbajelor și simbolurilor, pentru optimizarea reprezentărilor conținuturilor învățării

Profesorii sunt diferiți în funcție de diferitele forme de reprezentare - atât lingvistice, cât și non-lingvistice. Vocabularul care poate accentua și clarifica concepte pentru un elev poate fi opac și străin altui elev. Un semn „egal” (=) ar putea ajuta pe unii elevi să înțeleagă că cele două părți ale ecuației trebuie să fie echilibrate, dar ar putea provoca confuzie unui elev care nu înțelege ce înseamnă. Un grafic care ilustrează relația dintre două variabile poate fi clarificant pentru un cursant și inaccesibil sau complicat pentru altul. O imagine care poartă o semnificație pentru unii cursanți poate avea sensuri diferite pentru elevii din medii culturale sau familiale diferite. Ca rezultat, inegalitățile apar atunci când informația este prezentată tuturor elevilor printr-o singură formă de reprezentare. O strategie de instruire eficientă și incluzivă presupune că reprezentările alternative sunt furnizate nu numai pentru asigrarea accesibilității, ci și pentru claritate și comprehensiune pentru toți elevii.

1. Clarificați vocabularul și simbolurile

Elementele semantice prin care sunt prezentate informații - cuvintele, simbolurile, numerele - sunt accesibile în grade diferite elevilor din diferite medii și cu cunoștințe lexicale  diferite. Pentru a asigura accesibilitatea pentru toți, vocabularul cheie, etichetele, pictogramele și simbolurile trebuie să fie legate de reprezentări alternative ale semnificației acestora (de exemplu, un glosar sau definiție încorporată, un echivalent grafic, o diagramă sau o hartă). Trebuie să fie traduse expresiile arhaice, expresiile culturale regionale sau de argou.

Folosirea vocabularului sau a simbolurilor care nu sunt familiare individului creează obstacole în calea înțelegerii și învățării.  Majoritatea studiilor experimentale evaluează eficacitatea diferitelor instrumente și strategii menite să reducă aceste bariere și / sau să creeze cunoștințe de vocabular. Alte studii experimentale se concentrează pe facilitarea înțelegerii de către elevi a simbolurilor pe care le întâlnesc în procesul de învățare (de exemplu, interpretarea graficelor și a hărților, "citirea" imaginilor etc.). 

Ce se poate face?

·         Predați vocabularul și simbolurile în moduri care promovează legătura cu experiența elevilor și cu cunoștințele anterioare

·         Furnizați simboluri grafice cu descrieri text alternative

·         Evidențiați modul în care termenii, expresiile sau ecuațiile complexe sunt compuse din cuvinte sau simboluri mai simple

·         Încorporați suporturi pentru vocabular și simboluri în text (de ex., Hyperlink-uri sau note de subsol la definiții, explicații, ilustrații, traduceri)

·         Încorporați suporturi pentru referințele necunoscute din text (de exemplu, notație specifică domeniului, proprietăți și teoreme mai puțin cunoscute, limbaj academic, limbaj figurativ, limbaj matematic, jargon, limbaj arhaic, colocvialism și dialect)

2. Clarificați sintaxa și structura

Elemente unice de semnificație (cum ar fi cuvinte sau numere) pot fi combinate pentru a aduce noi înțelesuri. Aceste noi înțelesuri, totuși, depind de înțelegerea regulilor sau a structurilor (cum ar fi sintaxa dintr-o propoziție sau proprietățile ecuațiilor) ale modului în care ele sunt combinate.Atunci când sintaxa unei propoziții sau structura unei reprezentări grafice nu este evidentă sau familiară elevilor, procesul de înțelegere suferă. Pentru a ne asigura că toți elevii au acces egal la informații, oferiți reprezentări alternative care clarifică sau explică relațiile sintactice sau structurale dintre elemente.

Structura specială în care se prezintă informațiile creează propriile cerințe de procesare sau sarcini cognitive. Aceste cerințe ridică bariere, bariere care sunt mult mai problematice pentru unii elevi decât pentru alții. Majoritatea studiilor experimentale privind clarificarea sintaxei și a structurii enumerate aici se concentrează asupra eficacității diferitelor instrumente și strategii care sprijină înțelegerea de către elevi a relațiilor sintactice și structurale. 

Ce se poate face? 

• Clarificați sintaxa necunoscută (în limbaj sau în formulele de matematică) sau structura de bază (în diagrame, grafice, ilustrații, expuneri extinse sau narațiuni) prin alternative în care:
  • Evidențiați relațiile structurale sau le faceți mai explicite
  • Asigurați conexiuni cu structurile învățate anterior
  • Faceți explicite relațiile dintre elemente (de exemplu, subliniind cuvintele de tranziție dintr-un eseu, legăturile dintre idei într-o hartă a conceptului etc.)

 3. Facilitați decodificarea textului, notația matematică și simbolurile

Abilitatea de a decodifica fluent cuvinte, numere sau simboluri care au fost prezentate într-un format codificat (de exemplu, simboluri vizuale pentru text sau expresii algebrice pentru relații) necesită practică pentru orice persoană, dar unii  vor ajunge la automatizare mai repede decat altii. Elevii au nevoie de o expunere consecventă și semnificativă la simboluri, astfel încât să le poată înțelege și folosi eficient. Lipsa fluenței sau a automatismelor de decodificare măresc considerabil sarcina cognitivă pentru elev, reducând astfel capacitatea acestuia de procesare a informațiilor și de înțelegere. Pentru a ne asigura că toți elevii au acces egal la cunoaștere, cel puțin atunci când abilitatea de a decodifica nu este obiectul instrucțiunii, este important să se ofere opțiuni care să reducă barierele pe care le generează decodificarea pentru elevii care nu sunt familiarizați cu simbolurile.

Limba și numerele trebuie să fie codificate în simboluri vizuale pentru a le face accesibile prin tipărire.  Aceasta ridică o nouă cerere - decodificarea simbolurilor, aspect banal pentru mulți elevi, dar care ridică bariere semnificative pentru unii elevi.  Majoritatea studiilor experimentale se concentrează pe eficiența furnizării de mesaje text-to-speech automate pentru studenții care au dificultăți deosebite în decodificarea textului. Studiile constată că dificultăile în fluență ale elevilor acționează ca o barieră în calea înțelegerii și că suportul acordat de profesori pentru decodificare poate oferi elevilor acces la conținut. Există cercetări limitate privind eficacitatea furnizării tehnicii de suport pentru decodificarea notării matematice.

Ce se poate face?

• Utilizați soft-uri de suport de tipul voce automată cu notație matematică digitală (Math ML), text-to-speech etc.
• Permiteți flexibilitatea și accesul ușor la mai multe reprezentări de notație, acolo unde este cazul (de exemplu, formule, probleme cu cuvinte, grafice)
• Oferiți clarificări de notație prin listele de termeni-cheie

4. Promovați/ susțineți înțelegerea mai multor limbi

Limbajul materialelor curriculare este, de obicei, monolingv, dar elevii dintr-o clasă pot să nu fie, caz în care promovarea înțelegerii translingvistice este deosebit de importantă. Pentru elevii care învață limba oficială dar au altă limbă maternă, accesibilitatea informațiilor este redusă în mare măsură atunci când nu sunt disponibile alternative lingvistice. Furnizarea de alternative, în special pentru informațiile cheie sau vocabular, este un aspect important al accesibilității.

Sunt cazuri în care elevii care urmează o școală vorbesc mai multe limbi străine diferite, iar limba de predare este de obicei cea oficială, cee ce poate ridica bariere pentru mulți.  Majoritatea studiilor experimentale privind promovarea înțelegerii lingvistice se concentrează asupra eficacității diferitelor instrumente și strategii de sprijin a achiziției de limbi străine a elevilor, de obicei limba engleză. Aceste studii analizează o serie de abordări, cum ar fi încorporarea suportului multimedia, încorporarea suportului pentru vocabular, stabilirea unor modele de sprijin reciproc etc.

Ce se poate face?

• Faceți toate informațiile cheie din limba dominantă disponibile în limbile de circulație mare sau cele materne
• Definiți vocabularul specific domeniului utilizând atât termeni specifici domeniului, cât și termeni comuni
• Furnizați instrumente de traducere electronică sau link-uri către glosare multilingve pe web
• Încorporați suporturi vizuale, non-lingvistice pentru clarificarea vocabularului (imagini, videoclipuri etc.)

5. Explicați prin intermediul materialelor multimedia

Materialele din clasă sunt adesea dominate de informații în text. Dar textul este un format slab pentru prezentarea multor concepte și pentru explicarea celor mai multe procese. În plus, textul este o formă de prezentare deosebit de slabă pentru elevii care au dizabilități legate de text sau limbă. Furnizarea de alternative - în special ilustrații, simulări, imagini sau grafice interactive - poate face ca informațiile din text să fie mai ușor de înțeles.

În școli/ educația formală există o tendință semnificativă de a prezenta majoritatea informațiilor în limbaj, în special sub forma textului tipărit.  Mulți elevi pentru care limba nu este un punct forte se confruntă astfel cu bariere persistente care nu sunt experimentate de alții. Există cercetări ample care sprijină reprezentarea informațiilor printr-o varietate de formate: video, diagrama, imaginea, muzica, animația și multe altele. 

Ce se poate face?

• Prezentarea unor concepte cheie într-o formă de reprezentare simbolică (de ex., o ecuație matematică) cu o formă alternativă (de exemplu, ilustrare, dans / mișcare, diagrama, tabel, model, video, benzi desenate, manipulare fizică sau virtuală)
• Faceți legături explicite între informațiile furnizate în texte și orice reprezentare însoțitoare a acestor informații în ilustrații, ecuații, diagrame.

Validarea în practică

Cercetarea care susține DUI se încadrează în patru categorii: cercetarea fundamentală a DUI, cercetarea principiilor DUI, cercetarea practicilor bune și cercetarea privind implementarea DUI.

Cercetarea privind aplicațiile specifice ale DUI în mediile de învățare, inclusiv asupra condițiilor necesare pentru implementare este un domeniu de cercetare în faza incipientă. Se așteaptă însă ca importanța domeniului de cercetare să crească, deoarece sunt dezvoltate aplicații curriculare pe scară largă și implementări la nivel de sistem (Noua Zeelandă).

Impactul

Cu siguranță nu este nevoie să  se utilizaze fiecare pas/ toate sarcinile într-o singură ocazie de învățare. De fapt, unele direcții pot să nu fie relevante pentru anumite scopuri de învățare.

Primul pas în aplicarea cadrului DUI în practică este definirea unui obiectiv specific de învățare. Aceast fapt aduce claritate și va permite o combinație strategică care reduce barierele și sprijină pe toți elevii în atingerea scopului de învățare. Concentrarea pe obiectivul de învățare permite educatorilor să păstreze provocările dorite într-o experiență de învățare și să înlăture barierele inutile.

Factorii care asigură succesul

Aproape toată literatura despre DUI se concentrează exclusiv  pe învățare, reurse/ materiale, strategii și medii (săli de clasă sau clădiri). Nu se focalizează asupra barierelor existente la nivelul sistemului social și de educație care ar trebui să se schimbe pentru ca mediul de învățare să devenă cu adevărat universal.

De la politici la recompense și stimulente, la sisteme de feedback și resurse (infrastructura tehnică, de exemplu), toate acestea la nivel de sistem joacă un rol semnificativ în conceperea unui mediu universal pentru învățare. În plus, noile tehnologii digitale folosite în proiectare au multe de oferit acestui model DUI.

Constrângeri

Modelul a motivat multe părți interesate din domeniul educațional să înceapă să regândească proiectarea mediilor și a curriculum-ului lor printr-un obiectiv DUI. Cu toate acestea, CAST a primit de multe ori feedback-ul că aplicarea DUI în practică este complicată. Acești actori au simțit că principiile erau prea vagi și că erau necesare orientări mai specifice. În 2009, CAST a dezvoltat prima versiune a Ghidului DUI ca răspuns la acest feedback important. De atunci, au fost revizuite liniile directoare pentru a încorpora feedback-ul practicienilor și cercetarea in domeniile educației, științelor cognitive, psihologiei și neuroștiințelor. 

Mesajul cheie

Când mediille de învățare sunt concepute/ proiectate de la bun început pentru a reduce barierele, toți elevii se pot angaja într-o învățare eficientă și semnificativă.

Concluzie

DUI se bazează pe cea mai răspândită constatare din cercetarea educațională: elevii sunt foarte variabili în răspunsul la educație. În aproape fiecare raport de cercetare privind instruirea sau intervenția, diferențele individuale sunt evidente în rezultate. Modelul DUI acordă atenție acestor diferențe individuale, considerându-le fundamentale pentru înțelegerea și proiectarea instruirii eficiente. 

Resurse

CAST (2018). Designul universal pentru învățare, Versiunea 2.2;  http://udlguidelines.cast.org