Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate

          Pentru valorificarea şi dezvoltarea fiecărui individ în parte, trebuie să ţinem seama de particularităţile lui şi de modul de manifestare al fiecaruia. Aşadar, e necesară o nouă abordare a teoriei instruirii, instruire care trebuie să răspundă necesităţilor curriculumului, dar şi nevoilor elevilor, instruire care trebuie să fie răspunsul educatorului în planul predării-învăţării-evaluării, deci o instruire diferenţiată.

            Educatorii pot diferenţia conţinuturile, adică ceea ce elevii ar trebui să ştie, să înţeleagă, să fie în stare să facă, drept rezultat al învăţării. Totodată, se pot diferenţia procesele, adică acele activităţi destinate să ajute elevii să înţeleagă. Modalităţile în care elevul demonstrează ceea ce a ajuns să cunoască şi să fie capabil să facă, pot îmbrăca, de asemenea, forme diferite.

Poate fiecare profesor a încercat să răspundă la un moment dat la întrebări de genul: De ce nu toţi elevii mei progresează în acelaşi fel? Cum pot să-i ajut pe toţi să înţeleagă? Cum pot să-i ajut pe cei care învaţă mai greu? 

Un prim pas în oferirea răspunsurilor la aceste întrebări stă în faptul că profesorul ar trebui să accepte, în primul rând, diversitatea dintr-o clasă; faptul că fiecare elev are propriile sale capacităţi intelectuale, diferite de cele ale altor colegi, că fiecare are stilul său propriu de a învăţa şi fiecare are nevoile sale în privinţa asimilării de informaţii. Aşadar, unul dintre cele mai importante aspecte a le învăţământului actual este nevoia sa de adaptare la necesităţile copiilor, oricare ar fi acele necesităţi şi oricare ar fi copiii – fie că sunt copiii cu CES, fie că pur şi simplu sunt copii cu un ritm mult mai încet de învăţare.

O astfel de metodă de adaptare o constituie şcoala incluzivă, o şcoală ce se axează pe includerea acelor copiii sau chiar grupuri ce au fost anterior marginalizate şi care implică în procesul de învăţare şi de luare a deciziilor părinţii, îngrijitorii şi consilierii specializaţi.

ANF(analiza nevoilor de formare) poate fi descrisă după cum urmează:

·         un instrument de dezvoltare instituţionalăşi profesională continuă care, în urma identificării competenţelor ce trebuie dezvoltate, reprezintă o bază pentru proiectarea planurilor individuale de formare/dezvoltare şi pentru identificarea secţiunii relevante a planurilor de dezvoltare şcolară1;

·         metodologie de cercetare implementată la nivel instituţional sau la un nivel mai extins pentru a colecta, analiza şi evalua date privind nevoile de formare ale personalului şi pentru a stabili stadiul actual al abilităţilorşi al dezvoltării profesionale ale membrilor organizaţiei.

       Conceptul de educație incluzivă a luat naștere ca răspuns la abordările tradiționale și perimate, conform cărora anumite categorii de copii au fost excluși din școlile de masă din motivul dizabilității, dificultăților/problemelor de invățare, vulnerabilității familiei sau din alte motive.

Conceptul incluziunii iși are originile in Declarația Universală a Drepturilor Omului (ONU, 1948), care recunoaște că toate ființele umane se nasc libere şi egale in demnitate şi drepturi. Această declarație induce ideea că incluziunea este acceptarea tuturor oamenilor, independent de diferențele dintre ei. Este vorba despre aprecierea persoanelor pentru ceea ce sunt și competențele lor, mai degrabă decat despre felul in care merg, vorbesc sau se comportă. Incluziunea permite oamenilorsă valorifice diferențele dintre ei, prin aprecierea că fiecare persoană este unică in felul său.

Ulterior, conceptul a fost completat, îmbogățit, fiindu-i atribuite diferite nuanțe semantice. Organizații internaționale cu notorietate, precum UNESCO, UNICEF, Banca Mondială și altele, au lansat viziunea lor asupra ei și a conceptelor ce derivă din aceasta.

Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.