I.Cunoașterea de sine și cunoașterea celuilalt

1.1. Diversitatea opiniilor, puncte de vedere diferite

De multe ori avem impresia ca realitatea este cea pe care o percepem noi. Cineva ne spune: "Am gasit o metoda excelenta pentru a slabi mancand normal". Ii raspundem:"Asa ceva nu exista!" Atunci cand nu cunoastem, n‑am vazut noi, sau nu intelegem, spunem ca nu exista. Ce ar fi mai sanatos sa facem? Sa clarificam. Cum? Punand intrebari. De exemplu: De unde ai luat metoda? In ce consta? Ai incercat‑o? Cat timp? Ce rezultate a dat? Pe ce se bazeaza? Cine altcineva a mai folosit aceasta metoda?

 

Simplu, nu? Pentru unii dintre noi poate fi simplu, pentru altii nu. In unele situatii poate fi simplu, in altele complicat. Depinde de situatie si de propria noastra dispozitie. Ca o regula generala, cu cat ne este mai bine, cu atat mai usor putem accepta lucruri noi. Daca lucrurile nu merg si suntem usor stresati, poate fi mai greu. Ceva nou, sau schimbarea uneia dintre parerile sau convingerile noastre poate sa ne induca o stare de disconfort si evitam acest lucru.

        Pareri.                                                      .si pareri

Unul dintre cele mai importante lucruri pentru mine a fost sa invat si sa accept ca oamenii sunt diferiti. Si ca are sens sa fie asa. Cat de dificil, plictisitor, sau enervant ar fi sa fim toti la fel!

De cele mai multe ori, comunicam si ne intelegem mai bine cu o persoana care gandeste si simte ca noi. Este mai dificil atunci cand celalalt este diferit. Avem doua variante: prima, sa negam, sa nu acceptam punctul diferit al celuilalt, iar a doua sa acceptam si sa vedem cu ce ne putem imbogati din aceasta experienta. Comoditatea ne indreapta spre prima varianta. Daca mergem pe cea de a doua varianta, avem sansa de a ne imbogati, de a ne dezvolta.

1.2. Imaginile despre lume si viata

Fiecare individ are propriul sau sistem de imagini despre lume si viata. Este ca si cand am privi lumea prin niste ochelari; fiecare avem propria noastra pereche de ochelari care ne ofera perspectiva asupra lumii exterioare prin intermediul imaginilor. Nu exista doua perechi identice de ochelari.

In cadrul acestui concept general al imaginilor despre lume si viata, din punctul de vedere al comunicarii, nu gresim daca includem aici si convingerile. Convingerile sunt credinte generate de experienta noastra anterioara, convingerile reprezinta tipare pre‑formate ale experientei, sugestii care formeaza un "filtru" prin care realitatea exterioara este perceputa; ele functioneaza la nivel subconstient, astfel incat perceptiile si experientele atasate de ele au un caracter automat.

In general, renuntam cu greu la parerile noastre. Unii dintre noi chiar tinem cu dintii de parerile noastre si nu cedam cu nici un chip. A‑l intelege pe celalalt inseamna a avea capacitatea de a vedea lumea la fel cum o vede el. Este ca si cand am avea acces la ochelarii sai. Sau, ca si cand am avea noi insine mai multe perechi de ochelari pe care le schimbam in functie de persoana cu care comunicam si de situatia in care ne aflam.

Nu este un lucru usor, dar nici imposibil. Este nevoie de antrenament si de experienta. Dar, mai ales, de acceptarea faptului ca suntem diferiti. Fara acest lucru, vom ramane inchisi de propriul nostru zid al imaginilor.

Conceptul de "zid al imaginilor" exprima foarte plastic una dintre dificultatile de a renunta sau inlocui o imagine proprie. Sa ne imaginam un zid format din mai multe caramizi, fiecare caramida reprezentand o anumita imagine despre lume si viata. Fiecare imagine, fiecare "caramida" a necesitat un efort pentru a fi inclusa in zid. S‑a investit energie emotionala. Inlocuirea acesteia ar insemna renuntarea la energia investita atat in caramida respectiva, cat si in toate cele de deasupra care se sprijina pe aceasta. Nu este un lucru usor, pentru ca pe termen scurt, avem impresia ca pierdem. Realitatea este ca, cel putin pe termen lung, castigam: ne dezvoltam, ne imbogatim si ne implinim.

Figura 1: "Zidul imaginilor"

 

 

Refuzul de a accepta o noua imagine inseamna, asadar, refuzul de a consuma energie si irosirea investitiei emotionale in imaginile vechi la care trebuie sa se renunte. In concluzie, ori de cate ori ne este atacata o imagine ne aparam in mod inconstient. Din punct de vedere al comunicarii, planul relatiei devine mai important decat planul continutului.

De aceea, ori de cate ori constatam ca apar diferente de imagini in comunicare, sa fim convinsi ca daca punem in discutie imaginea celuilalt, avem mari sanse sa deturnam comunicarea de la obiectivul initial la un duel al mecanismelor de aparare. Se poate continua, totusi, cu conditia ca una dintre persoane sa aiba energia si abilitatea de a gestiona in continuare procesul comunicarii. Vom reveni asupra gestionarii conflictelor latente sau deschise in capitolul destinat modelului Process Communication Management.

In situatia in care imaginile noastre de viata difera de cele ale persoanei cu care suntem in comunicare pentru satisfacerea unor nevoi sau interese comune, primul lucru pe care trebuie sa‑l facem este sa ne intrebam daca chiar este necesar sa continuam si sa punem in discutie imaginea (convingerea, parerea) celuilalt. Adica, altfel spus, sa reanalizam obiectivele comunicarii, sa ne revedem propriile nevoi, aspiratii, interese si dorinte, sa le analizam pe cele ale celuilalt si sa decidem daca este cazul sa continuam. Daca nu, atunci este mai bine sa nu o facem, sa nu punem in discutie imaginea celuilalt.

1.3. Valorile

Am putea spune ca valorile sunt factorii cei mai importanti ai comportamentului uman, punctele sale de referinta. Valorile sunt cele mai importante lucruri, intr‑un moment dat, pentru o persoana, trairi si sentimente a caror obtinere genereaza, mai mult sau mai putin constient, comportamentul persoanei respective. Exemple de valori: iubire, libertate, siguranta, putere, comunicare, succes, onestitate, loialitate, solidaritate, respect, cunoastere. Valorile isi pot schimba locul ierarhic, si, de asemenea, pot fi inlocuite de altele, pe parcursul vietii.

Valorile se transmit din generatie in generatie si dureaza in timp. Desi unii oameni pot desemna ca valori bunuri materiale (casa, masina, bani), ele nu reprezinta decat mijloace pentru a avea acces la anumite sentimente (reusita, admiratie etc). Valorile sunt motivatiile noastre profunde, sunt surse de dinamism, de angajare, de autodepasire.

Din punctul de vedere al comunicarii umane, putem spune ca valorile reprezinta deschiderea noastra catre ceilalti. Astfel, una dintre calitatile fundamentale ale valorilor este universalitatea lor. Dragostea, munca, cunoasterea, libertatea, dreptatea, solidaritatea, respectul, sunt ale tuturor, indiferent de rasa sau nationalitate.

1.4. Trebuintele umane si motivatia

Este binecunoscuta piramida trebuintelor umane ale lui Maslow, astfel incat ne vom opri la descrierea succinta a acesteia. Primele doua trepte ale piramidei sunt constituite din nevoi fiziologice de supravietuire fizica, urmatoarele doua din nevoi psihologice, iar ultima treapta este reprezentata de nevoia de autodepasire.

Figura 2: Piramida trebuintelor umane

Avem nevoie de cunoasterea acestor lucruri pentru a ne intelege pe noi insine si pentru a‑i intelege mai bine pe ceilalti. Astfel, avem mai mari sanse sa comunicam eficient. Este foarte important de stiut faptul ca nu avem acces la o treapta superioara cata vreme nu avem satisfacute nevoile de pe treptele inferioare. De exemplu, pana nu avem asigurata hrana, sau locuinta, nu ne arde sa ne gandim la autodepasire. In continuare, vom prezenta pe scurt piramida trebuintelor umane a lui Maslow.

Treapta intai este alcatuita din trebuintele de baza: aer, apa, hrana, odihna. Cata vreme nu sunt satisfacute aceste trebuinte, nu simtim nevoia de a le satisface pe cele de pe treptele superioare. De exemplu, daca interlocutorul nostru este infometat, sau foarte obosit, trebuie sa ne asiguram ca si‑a satisfacut aceste nevoi inainte de a incepe comunicarea cu el.

Treapta a doua este treapta sigurantei si protectiei. Este vorba de sentimentul unei "linisti interioare" pe care unii si‑o satisfac printr‑o situatie financiara stabila, altii prin casatorie, iar o a treia categorie printr‑o realizare pe linie profesionala. Un deficit al sigurantei si protectiei conduce la tentative de compensare in cadrul treptei a patra, aparand o aviditate de putere.

Cand o persoana isi vede securitatea in pericol prin posibilitatea pierderii locului de munca, a locuintei, a venitului sau a economiilor sale, cu greau poate fi abordata (si motivata) discutand despre altceva.

Treapta a treia este treapta socialului, a nevoii de a apartine unui grup. Daca treapta a doua era definita de securitatea fizica, treapta a treia este a securitatii psihologice. Grupul ofera siguranta individului, iar cand aceasta lipseste, persoana este lipsita de incredere.

Treapta a patra este legata de cerintele eului: putere, pretuire, recunoasterea meritelor. Ne simtim in largul nostru numai atunci cand suntem acceptati si pretuiti. Oamenii care au un deficit pe treapta a doua si a treia emit pretentii exagerate legate de recunoastere. Maslow spunea ca un laudaros are nevoie de a se lauda deoarece ii lipseste afectiunea.

Treptele I si II sunt legate de supravietuirea fizica a persoanei, in timp ce III si IV sunt legate de supravietuirea psihologica. Nevoile de pe primele doua trepte le putem numi nevoi fiziologice, in timp ce cele de pe treptele trei si patru nevoi psihologice.

Treapta a cincea este a autorealizarii si autodepasirii.

Din punctul de vedere al comunicarii, a‑l motiva pe celalalt inseamna a‑i raspunde nevoilor sale, fizice sau psihologice. Aceasta nu inseamna neaparat a‑i satisface nevoile, ci a‑i arata sau a‑l ajuta pe celalalt sa vada cai de satisfacere a acestora. Vom reveni asupra nevoilor psihologice si motivarii in capitolul destinat modelului Process Communication Management al lui Taibi Kahler.

1.5. Stresul si mecanismele de aparare

Stresul este de doua feluri: pozitiv, sau negativ. De obicei, cand vorbim de stres ne referim la cel negativ.

Reactia de stres declanseaza comportamente automate care au rolul de a ne ajuta sa supravietuim. Aceste comportamente se clasifica in doua mari categorii: fuga si atacul. Fiecare dintre noi adoptam un mecanism de aparare ce face parte dintr‑una dintre categoriile enuntate.

Prezenta stresului in comunicare are efecte negative, facand ca planul relatiei sa devina preponderent. Continutul se pierde in "ceata psihologica", iar comunicarea devine doar un duel al diferitelor mecanisme de aparare. De cele mai multe ori, continuarea comunicarii logice este dificila. Singura cale de revenire la comunicarea eficienta este iesirea din stres. Gestionarea stresului in comunicare este abordata in capitolul destinat managementului comunicarii folosind modelul Process Communication Management.

1.6. Comunicarea de la superficial la profund

Cand interactionam cu celalalt, putem afirma ca pentru a nu ne intelege este suficienta o persoana, pentru a ne intelege, poate fi suficienta o persoana (care sa gestioneze comunicarea), iar pentru a comunica, este nevoie de amandoi.

Figura 3: Fereastra Johari

Cand dialogam, o putem face la diferite niveluri de profunzime. Pentru a exemplifica acest lucru, vom folosi fereastra Johari, propusa de Joseph Luft si Harry Ingham (de unde si numele JOHARi, JOseph si HARi). Aceasta reprezinta o reprezentare schematica si simplista (dar foarte utila la un prim nivel) a sinelui in patru zone (Figura 5: Fereastra Johari):

Zona deschisa contine informatiile despre noi insine de care suntem constienti si pe care le impartasim celuilalt. Zona ascunsa cuprinde lucrurile pe care noi le stim dar despre care nu suntem dispusi sa vorbim. Zona oarba contine acele aspecte ale vietii noastre care sunt evidente pentru ceilalti si pe care noi nu le vedem si s‑ar putea ca nici sa nu fim dispusi sa le vedem. In final, zona necunoscuta cuprinde aspectele necunoscute noua despre noi insine si nepercepute nici de ceilalti.

1.7. Daca vrei sa asculte ce spui, vorbeste pe limba lui

Pentru a ne intelege cu celalalt, este necesar sa stim ce vrem sa comunicam si de ce, sa fim constienti de nevoile, dorintele, interesele si aspiratiile celuilalt, dar si de cele proprii, sa fim constienti de faptul ca suntem diferiti, ca avem moduri diferite de a percepe lumea si avem imagini diferite despre viata (Figura 6: Relatia de calitate).

Figura 4: Relatia de calitate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru a stabili o relatie de calitate este necesar sa‑l respectam pe celalalt cu toate ca poate avea opinii diferite, convingeri diferite, sau reglementari morale mai stricte sau mai lejere. Trebuie sa‑i respectam imaginile lui despre viata si sa evitam, pe cat posibil, sa‑l convingem sa le schimbe. Este important sa folosim fiecare prilej pe care‑l avem pentru a‑l complimenta, pentru a aprecia ceva bine facut. Nu este vorba de o lauda manipulatoare, ci de o apreciere autentica. De asemenea, este important sa folosim canalul de comunicare adecvat.

Pe de alta parte, pentru a comunica eficient, este nevoie de a verifica in ce masura celalalt a inteles ceea ce am vrut sa spunem (Figura 7: Comunicarea eficienta). Pentru aceasta, dupa ce transmitem mesajul, observam efectul obtinut. Daca este nevoie, putem pune intrebari pentru a verifica daca mesajul receptionat este cel dorit. In caz contrar, trebuie sa gasim o cale adecvata de a reformula mesajul, folosind alte cuvinte si eventual alt canal de comunicare.

2.Tipuri de comunicare şi limbaj (teatru/societate)

Teatrul forum – mijloc de educație nonformală

      Teatrul celui oprimat (numit și teatrul social) a fost întemeiat de regizorul, dramaturgul, scriitorul și omul politic brazilian Augusto Boal, care a abordat pentru prima dată teatrul ca instrument de activitate socială, dar nu ca scop în sine, elaborând o serie de tehnici care să releve soluții pentru problemele sociale. Teatrul celor oprimați este perceput nu ca spectacol, ci ca un limbaj accesibil tuturor. Este un „teatru – repetiție”, destinat oamenilor care vor să găsească modalități de a combate descurajarea, asuprirea în viața de zi cu zi. Boal a descris teatrul celor oprimați ca pe un copac care are la rădăcini imagini, sunete și cuvinte. Trunchiul copacului este format din jocuri, Teatrulimagine și Teatrul forum, crengile – din diferite tehnici: Teatrul invizibil, Teatrul jurnal, Curcubeul dorințelor, Acțiuni directe și Teatrul legislativ. În opinia sa, „teatrul este o formă de cunoaștere; trebuie și poate să fie un mijloc de transformare a societății. Teatrul ne poate ajuta să ne construim viitorul, nu doar să îl așteptăm. În esență, această metodă utilizează teatrul pentru a genera soluții pentru problemele reale; creează dialogul acolo unde există doar monolog și, în ultimă instanță, umanizează umanitatea”. Pe parcursul a patru ani, Keystone Moldova a valorificat tehnica Teatru forum ca modalitate de educație nonformală și de stopare a discriminării în instituțiile de învățământ. În scenă este adusă o problemă socială actuală (o injustiție sau opresiune) relevantă pentru public. Într-o reprezentație de acest gen nu se conține soluția și conflictul este lăsat nerezolvat. Publicul este îndemnat să exploreze soluțiile și să intre în scenă, în locul personajelor, ca să le încerce viabilitatea. Teatrul celor oprimați „are două principii fundamentale: în primul rând, să transforme spectatorul dintr-unul pasiv într-unul activ, implicat în acțiunea dramatică, care creează și transformă; în al doilea rând, să nu se mulțumească doar să reflecteze asupra trecutului, ci să pregătească viitorul” (Augusto Boal). Antimodelul Augusto Boal numește piesa de teatru forum antimodel. Această denumire denotă că pe scenă este reprezentat un model de comunicare socială greșit, adică un model de tipul „Așa nu!”. Publicul este cel care arată modelul corect de comunicare și de dialog între membrii societății. Deoarece o piesă antimodel durează maximum 10 minute, este bine să nu fie implicați mai mult de 10 actori. Orice spectacol va avea 5 personaje care trebuie să fie ușor recunoscute de către public:

 1. Oprimatul (Victima) – persoana care este cea mai afectată de problema socială pusă în discuție;

 2. Agresorul (Oprimantul) – persoana care manifestă agresiune fizică sau morală față de victimă. Este unicul personaj care nu poate fi înlocuit; publicul îl confruntă și încearcă să-i schimbe atitudinea;

 3. Aliatul – persoana care susține victima, însă nu are destulă putere pentru a confrunta agresorii;

4. Observatorul – persoana care vede opresiunea/ problema socială, dar decide să nu intervină în rezolvarea conflictului;

5. Jokerul – un personaj-cheie, conduce reprezentația, este canalul de legătură dintre nonactori și spect-actori. Jokerul pune întrebări și îndeamnă publicul să analizeze soluțiile propuse. Niciodată nu oferă răspunsuri. Antimodelul (spectacolul de teatru forum) se

desfășoară după următorul algoritm:

I.   Jokerul pregătește publicul pentru antimodel: îi adresează întrebări care să-l introducă în tema spectacolului și clarifică termenii care vor fi folosiți.

II.            II. Este prezentat antimodelul – problema socială care necesită să fie rezolvată. Fiecare spectacol se construiește în jurul a 4 tipuri/caractere, care sunt ușor recognoscibile și care ”însoțesc” orice problemă socială: agresor, oprimat, aliat și observator. III. Antimodelul este jucat din nou, doar că de data aceasta publicul are dreptul să-l întrerupă și să schimbe situația. Publicul nu doar propune soluții, ci le și joacă în scenă, în locul personajelor, pentru a vedea dacă funcționează.

IV. Publicul este rugat să expună concluziile și învățămintele pe care le-a extras din sesiunea de teatru. Durata unei sesiuni de teatru forum depinde în mod direct de public. Dacă acesta este activ și intervine cu mai multe soluții, spectacolul poate dura și 4 ore.

 Transpunerea realității de pe scenă în realitatea publicului Dacă publicul răspunde afirmativ la întrebarea ”Situația prezentată este una reală?”, scopul spectacolului este pe jumătate atins. Problemele sociale abordate trebuie să fie actuale și inspirate din realitate, iar publicul trebuie să se recunoască în personajele de pe scenă. „Teatrul social este o repetiție a realității”, spunea Augusto Boal. Exact acest lucru se întâmplă într-un spectacol de teatru forum. Publicul are șansa să intre în scenă, să înlocuiască personaje și să vină cu soluții la problema cu care se confruntă, să le testeze, pentru ca să le poată aplica mai apoi în viața reală. Spectacolul se bazează pe dialog. Publicul discută, își expune părerea, alege unanim doar soluțiile viabile. El își transformă, își recreează realitatea după bunul lui plac. Și, ceea ce e și mai important, își dă seama că poate face acest lucru și dincolo de scenă.

 Non-actorii și Jokerii au învățat să pună întrebări, atât sieși, cât și publicului. Este absolut necesar ca echipa de lucru să cunoască problema reflectată în scenă și să posede arta de a pune întrebări. Răspunsurile (soluțiile, de fapt) trebuie să le ofere publicul. 80 de instituții de învățământ școlar și 15 instituții de învățământ preșcolar Spectacolul de teatru forum este creat special pentru publicul căruia îi va fi prezentat. De obicei, scenariul este gândit în cadrul atelierului de teatru social, care precede reprezentațiile. Pe parcursul anilor, Alternativ a realizat spectacole pentru diverse tipuri de public: cadre didactice, educatori, elevi și copii de grădiniță, părinți. Fiecare dintre ele a lăsat spațiu pentru intervenția celor din sală, care s-au arătat dornici de a schimba realitatea.

„Degrabă absolvim școala și plecăm în lumea reală. Grație acestui spectacol, am învățat cum trebuie să ne comportăm dincolo de pereții ei, în societate. Vă mulțumim că ne-ați oferit această posibilitate!”, a declarat un tânăr la sfârșitul unei sesiuni. Concluzia care a răsunat după fiecare spectacol a fost următoarea:

„Teatrul social este teatrul în care joacă spectatorii și vin cu soluții. Este teatrul care ne oferă ocazia să oprim discriminarea și ne învață să găsim căi de a ne rezolva problemele”. 80 de non-actori Augusto Boal îi numește pe cei implicați în spectacole de teatru social non-actori, pentru că nu au urmat o facultate de artă dramatică. Totuși, pentru a încununa inițiativa cu succes și pentru a interacționa cu publicul, ei au nevoie de o pregătire. Non-actorii recurg de fiecare dată la o doză zdravănă de improvizație. Or, capacitatea lor de a improviza trebuie dezvoltată nu doar în cadrul trainingurilor, dar și de la un spectacol la altul. Non-actorii sunt cei care își conturează personajele, le știu povestea, țelurile și visele, creează relații cu ceilalți participanți. Oricum, atunci când intră în scenă un spect-actor (spectatorul teatrului social), lucrurile tind să se schimbe – povestea sa și cea a personajului pe care îl înlocuiește nu este aceeași. Iar dacă „teatrul înseamnă relație”, această relație ar putea să se șubrezească. Și aici intervine improvizația. Mai mult, non-actorul poate ghida publicul spre soluție; ”este de datoria lui” să-i pună întrebările care să-l facă să se clarifice în privința căii de rezolvare a problemei, s-o ducă până la capăt. Non-actorul este cel care își dă seama când trebuie să intervină și să ajute spect-actorul sau un alt personaj în încercarea de a găsi soluția potrivită, când trebuie s-o susțină; când soluția propusă nu poate fi aplicată/nu e constructivă. El trebuie să intervină păstrând, în același timp, conceptul, „sinele” personajului. E greu, dar nu imposibil. Iată câteva dintre motivele pentru care non-actorii Educaţie incluzivă Teatrul forum – mijloc de educație nonformală 58 participă la sesiunile de teatru forum: „schimbăm atitudini”; „oprim discriminarea”; „ajutăm publicul să- și creeze o altă realitate și îi demonstrăm că aceasta e posibilă”; „e o provocare să lucrăm cot la cot cu publicul și să găsim împreună soluții pentru a schimba societatea; e așa de frumos să vezi spect-actorii inspirați și pregătiți să schimbe anumite lucruri în viața lor!”. 5273 de spectactori Așadar, într-un spectacol de teatru forum spectatorii se transformă în spect-actori. Ei privesc și verbalizează soluțiile, dar și le interpretează, le pun în scenă. Deoarece spectacolul implică și publicul, la o reprezentație pot participa maximum 120 de spectactori. Dacă sunt mai mulți, Jokerul și non-actorii nu reușesc să comunice cu toți. Din experiența trupei Alternativ, după fiecare reprezentație, publicul se schimbă. Opresiunea se micșorează. Cei din sală se regăsesc în personaje și tind să adopte o atitudine de acceptare. Spect-actorii, care în viața de zi cu zi sunt, de obicei, aliații celui asuprit, devin mai siguri pe ei și îi acordă o susținere mai mare. Observatorii se transformă în aliați. Oprimații devin și ei mai încrezători și aplică soluțiile găsite împreună cu ceilalți în cadrul sesiunii de teatru forum. Agresorii nu mai discriminează, ei își dau seama că atitudinea lor este una greșită. Atunci când spect-actorii se ciocnesc cu agresorii de pe scenă și sunt puși în situația de a că- uta soluții pentru a stopa discriminarea se ”declanșează mecanismul”. În rezultat, se produce schimbarea. – „Noi toți suntem egali și trebuie să învățăm și să ne jucăm împreună!”, au concluzionat copiii. – „Fiecare copil are dreptul să învețe și să se dezvolte alături de semenii lui”, au declarat cadrele didactice. – „Este important să încercăm să soluționăm problemele împreună, să ne ajutăm unii pe alții, doar atunci societatea va deveni mai bună”, au menționat părinții. 1688 de soluții pentru a stopa discriminarea După fiecare spectacol de teatru forum, fără excepție, intervine schimbarea, și aceasta este inițiată de public, prin soluțiile pe care le propune. Așadar, toate cele peste 100 de spectacole ale trupei Alternativ au avut drept efect o schimbare: • Termenii din domeniul dizabilității sunt utilizați corect. Dacă la începutul spectacolului publicul declara că îi e milă de persoanele cu dizabilități pentru că sunt „bolnave” sau utiliza termeni incorecți cu referire la categoria de persoane în cauză, la sfârșitul spectacolului și ulterior au renunțat să-i mai folosească. • Discriminarea și ignorarea persoanelor cu dizabilități a fost recunoscută și asumată de către public: „la noi în școală chiar se întâmplă așa ceva; din păcate, ignorăm/discriminăm persoanele cu dizabilități”. Recunoașterea este primul pas spre schimbare. După spectacole, nivelul de discriminare și de ignoranță a scăzut vizibil. • A scăzut și nivelul de agresivitate. „Am observat multă agresivitate la copiii noștri, trebuie să lucrăm în această direcție”, au recunoscut pedagogii. Tot ei au declarat la câteva luni după reprezentație că atmosfera în instituția de învățământ a devenit alta, s-a îmbunătățit, și copiii sunt mai puțin agresivi. • Mediul fizic din școli s-a schimbat. Au fost construite rampe și s-au făcut mai multe lucrări de adaptare a spațiului la necesitățile persoanelor cu dizabilități. • Atitudinea față de persoanele cu dizabilități s-a schimbat mult spre bine. „Avem acum altă părere și vom fi mai buni”; „trebuie să ne ajutăm colegii cu CES și să nu-i neglijăm”, au mărturisit copiii. Ei au devenit mai atenți la necesitățile colegilor cu dizabilități și le oferă ajutor. ”Agresorii” au devenit mai receptivi, comunică cu elevii cu dizabilități și îi acceptă ca semeni cu drepturi egale. Cadrele didactice și părinții au înțeles problemele cu care se confruntă copiii cu dizabilități și se implică în rezolvarea lor.

Cadrele didactice utilizează tot mai des tehnica Teatrul forum în lucrul cu copiii. „Teatrul social ne-a făcut să înțelegem că persoanele cu dizabilități sunt cu adevărat importante în viața noastră. Ni s-a părut o joacă, însă nu e așa. Din ce în ce mai mulți profesori aplică tehnica dată la lecții.” Pedagogii utilizează acest instrument pentru a explica lecția mai bine, dar și pentru a rezolva problemele care apar în școală. • Părinții preșcolarilor au acceptat mai lesne incluziunea educațională a copiilor cu dizabilități. „După spectacolul de teatru social ne-a fost mult mai ușor să lucrăm cu părinții. Ei au înțeles necesitatea incluziunii educaționale a tuturor copiilor și nu mai opun rezistență. Din contra, își oferă ajutorul”, a menționat un manager de grădiniță. Provocări Ne-am pomenit de multe ori în situația în care spectactorii nu-și dădeau seama că de ei depinde schimbarea, declarând că sunt neputincioși în fața acesteia și că societatea este cea care trebuie s-o producă. N-a fost ușor să-i convingem că ei sunt societatea și de ei depinde schimbarea din localitatea lor. „Da, putem schimba societatea, dacă începem cu fiecare dintre noi” – este concluzia la Educaţie incluzivă care ajungeau la finalul spectacolului. Aproape la fiecare spectacol ne-am confruntat cu agresivitate din partea unora dintre cei prezenți în sală. Însă era de ajuns ca aceasta să fie interpretată, publicul începea să înțeleagă că ea nu este o soluție. Un copil de 12 ani a menționat în cadrul unei activități: „Și indiferența provoacă agresiune”, ceilalți spect-actori fiind întru totul de acord cu el. Lecții învățate Teatrul forum este un mijloc eficient de schimbare a atitudinii și de rezolvare a unor probleme sociale. Folosit corect, acesta împuternicește publicul să găsească soluții și să rezolve aceste probleme în mod participativ, fiind un instrument care contribuie la creșterea activismului civic și a nivelului de implicare a comunității. Teatrul forum poate fi utilizat ca o formă alternativă de educație, care angajează membrii societății în recunoașterea și rezolvarea problemelor din comunitate. Este o metodă interactivă de lucru, care îi permite publicului să-și dea seama că poate deveni promotorul schimbării, că poate rezolva probleme care îi afectează viața. „Când se termină o sesiune de teatru al celor oprimați? Niciodată…, având în vedere că obiectivul lui nu este să închidă un ciclu, să genereze catharsis sau să finalizeze o evoluție. Din contra, obiectivul lui este să încurajeze activitatea autonomă, să determine mișcarea unui proces, să stimuleze creativitatea transformațională, să schimbe spectatorii în protagoniști. Și anume din aceste motive Teatrul celor Oprimați trebuie să fie inițiatorul schimbărilor, a căror culminație nu este fenomenul estetic, ci viața reală… obiectivul lui este să devină integrat în realitate, în viață.” (Augusto Boal)