Şcoala romaneasca dezvoltă şi promovează valori europene cum ar fi interculturalitatea, pluralismul şi toleranţa. Ea are nevoie, asadar, de stabilitate şi coerenţă in cadrul demersului didactic.

Daca un colectiv didactic este bine pregătit, mereu orientat spre elev, aş putea spune ca se asigura un proces educaţional de calitate, care motivează  profesorii pentru a obţine progres şcolar, le stimulează creativitatea şi dorinţa de a se afirma profesional.

Gradul de satisfacţie a elevilor şi părinţilor este determinat si de pregătirea profesională a cadrelor didactice, regăsită în gradele didactice obţinute, in numărul de publicaţii, in rezultatele obţinute la concursuri şi olimpiade şcolare, dar şi la evaluările naţionale de la nivelul clasei a VIII‑a.

Extrem de importanta este disponibilitatea profesorilor către perfecţionare si autoperfecţionare adaptate în permanenţă nevoilor noilor generaţii de elevi şi părinţi.

Ce este performanta in invatamant? Performanţă înseamnă obţinerea unor rezultate notabile, cu un impact pozitiv asupra elevului. Performanţa o putem regăsi atât la elevii care participă la olimpiade şi concursuri şcolare, cât şi la cei cu capacitate de receptare mai redusă, cărora le putem ridica stima de sine şi încrederea în propria persoană.

În şcoala romaneasca, performanţa se poate realiza/obtine prin:

·        stabilirea unei strategii educaţionale corecte şi individualizate, centrate pe elev,

·        printr‑un mod atractiv de lucru propus de cadrele didactice,

·        prin stabilirea unei tematici de consiliere/lucru la nivelul proximei dezvoltări a elevilor,

·        prin consultarea psihopedagogului şcolar,

·        întocmirea unui program pentru recuperarea, respectiv atingerea performanţelor,

·        stabilirea unor programe de pregătire suplimentară pentru elevii capabili de performanţă şi înscrierea acestora la cursurile centrelor de excelenţă derulate în şcoală şi în afara ei, în vederea participării la competiţii şcolare care să certifice performanţa.

Instituţia de invatamant romanesc prezintă un mediu propice pentru integrarea şi recuperarea si a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, indiferent de religie, cultură şi apartenenţă socială. Putem vorbi despre recuperarea unor elevi cu CES (autism, ADHD), cât şi salvarea de la abandon şcolar a unor elevi din familii defavorizate, în care părinţii nu manifesta interes deosebit pentru educaţia copiilor.

De ce este importantă cunoaşterea elevilor? A nevoilor lor? Ar fi oare mai simplu ca planul de lecţie, să fie doar „livrat”? Desigur că ora de curs, presupune mai mult decât atât. Chiar dacă unitatea de timp, s-ar părea că nu are relevanţă, într-o oră, abordarea sistemică şi complexă se manifestă prin: obiective, curiculum, conţinuri, evaluare, psihologia vârstelor, psihologia fiecărei persoane implicate în procesul de educaţie, relaţii sociale, relaţii profesor–elev, relaţii elev–elev, strategii şi tehnici, evaluare,familia, tipuri de comunicare şi enumerarea ar putea continua.

Este o întreagă „chimie şi alchimie” în care cunoaşterea elevilor este necesară pentru:

• Proiectarea şi derularea eficientă a activităţilor de predare–învăţare–evaluare;
• Crearea unui mediu pozitiv de învăţare în care  elevii „să savureze” experienţele învăţării;
• Adaptarea şi modelarea strategiilor şi tehnicilor de învăţare, conţinuturilor, metodelor de evaluare în funcţie de vârstă/ disciplină/ aptitudini şi abilităţi/ interese/ calităţi personale;
• Realizarea conexiunilor transdisciplinare, integrate;
• Asigurarea consilierii şi „coaching-ului” pentru rezolvarea situaţiilor problematice şi de criză şi dezvoltarea responsabilităţii individuale;
• Dezvoltarea potenţialului fiecărui individ şi îmbunătăţirea evaluării;
• Tratarea diferenţiată şi individualizată a elevilor;
• Asigurarea managementului clasei şi dezvoltarea echipei;
• Împuternicirea elevilor pentru reuşita şcolară şi în viaţă;
• Diversificarea ocaziilor pentru dezvoltarea talentelor şi obţinerea performanţelor;
• Câştigarea şi trăirea satisfacţiei profesionale (cadru didactic).

Cunoaşterea fiecărei eleve/ fiecărui elev este una din cele mai importante provocări pentru un cadru didactic. Într-o abordare complexă şi atractivă, fiecare elev(ă) va fi tratat în mod special, ca o individualitate unică şi nu ca parte a unui grup. Responsabilitatea cunoaşterii elevilor, pentru a le descoperi şi a le dezvolta potenţialul, pentru a-i ajuta pe ei să se cunoască, pentru dezvoltarea încrederii în sine este „startul” oricarui profesor pentru reuşita activităţii educaţionale. Dezvoltarea materialelor de învăţare adecvate nevoilor individuale şi potenţialului constituie baza formării abilităţilor utile în timpul şcolii, dar mai ales după aceea.

Azi, elevii au nevoie de profesori care să-i ajute să se cunoască, să se descopere pe ei înşişi, dar care să-i ajute să descopere cunoaşterea şi „să înoate” în oceanul informaţional, prin dezvoltarea competenţelor cheie.

Cunoaşterea este putere. Cunoaşterea elevilor, deşi nu este o temă nouă, însă mereu actuală, reprezintă „puterea” pentru dezvoltarea unui management eficient al clasei şi asigurarea de şanse egale/ echitabile, optimizarea procesului de predare–învăţare în raport cu nevoile identificate, adaptarea la cerinţele şcolii, dezvoltarea fiecărui copil prin valorizarea particularităţilor psihoindividuale.

NEVOILE PROFESORILOR

Nevoile formulate frecvent de către profesori se organizeaza in sase categorii, fiecare dintre ele fiind descrisă pe trei paliere care răspund la următorele întrebări:

–  De ce anume am nevoie ca profesor? Reflectă modul în care îşi formulează profesorii problema cu care se confruntă. Răspunsurile sunt extrase din chestionare, discuţii şi interviuri cu profesorii, fiind menite să vă pună în contact direct cu termenii în care gândesc ei problema.
–  De ce este aceasta o nevoie pentru profesori? Reprezintă câteva reflecţii pe marginea a ceea ce profesorii consideră o problemă. Ele încearcă să vă familiarizeze cu partea nevăzută a sistemului educaţional.
–  În ce mod pot contribui organizaţiile culturale? Pentru că ne dorim să fim parte din soluţie, încercăm să schiţăm câteva puncte de pornire în ceea ce priveşte modul în care organizaţiile culturale pot susţine cadrele didactice şi şcolile pentru a oferi elevilor mai multe activităţi de educaţie culturală.

Putem împărţi cele şase categorii de nevoi identificate la profesori în trei grupe:

1)    nevoi legate de dezvoltarea profesională (diversificarea abilităţilor profesionale, organizare şi comunicare profesională);
2) nevoi legate de specificul educaţiei formale (motivarea elevilor, aplicarea programelor şcolare, utilizarea unor noi instrumente didactice);
3) nevoi legate de conectare a şcolii cu viaţa de zi cu zi (complementaritatea dintre formal şi nonformal).

Si trebuie tinut cont de ele!!!