Şcoala reprezintă un factor important pentru modelarea personalităţii elevului şi a trăsăturilor lui. Primii ani de şcoală au un rol important în întreg procesul de formare a omului nou şi a personalităţii sale.

 

Metodele interactive sunt modalităţi moderne ce ajută la stimularea dezvoltării creativităţii copiilor, la stimularea învăţării experienţiale şi la exersarea capacităţilor de analiză. Aceste metode promovează interacţiunea dintre elevi, schimbul de cunoştinţe şi de idei, asigurând în acelaşi timp un demers interactiv al procesului de predare- învăţare- evaluare.

 

Pentru şcolari aceste metode sunt benefice, deoarece îi angajează în depunerea efortului intelectual, exersarea proceselor psihice în urma cărora îşi asumă responsabilităţi şi verifică soluţii.

 

Rolul folosirii acestor metode este acela de a dezvolta comunicarea, independenţa în gândire, creativitatea, îi ajută în luarea deciziilor corecte şi în posibilitatea de a argumenta aceste decizii.

 

 

Pentru ca aceste metode să funcţioneze cu succes este necesar să ţinem cont de particularităţile de vârstă ale copiilor, de combinarea diferitelor forme de activitate, combinarea muncii individuale cu munca în grup.

 

 

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mai mari şi nimic nu ne va permite să ştim cum va fi lumea lor.”

 

(Montessori, M., 1977, p. 64)

 

Promovarea acestor metode moderne de instruire a devenit o adevărată necesitate. De precizat este faptul că importantă nu este cantitatea de informaţie pe care elevul o asimilează, ci valoarea informaţiei.

 

Metodele interactive sunt mai apreciate deoarece sunt atractive: stimulează iniţiativa, stimulează o punere în practică mai bună a priceperilor, deprinderilor şi cunoştinţelor, stimulează implicarea activă în sarcinile didactice, stimulează originalitate şi creativitatea copiilor, încurajează responsabilitatea în rezolvarea sarcinilor şi învăţarea prin cooperare, copiii învaţă  să-şi argumenteze propriile acţiuni, să asculte părerile celor din jur şi să comunice între ei.

 

În ajutorul cadrului didactic, în ceea ce priveşte împărtăşirea cunoştinţelor vin metode interactive, printre care amintim: brainstormingul, cubul, cvintetul, mozaicul metoda pălăriilor gânditoare, metoda cadranelor, metoda ciorchinelui, explozia stelară, diamantul, floarea de lotus, metoda R A I , cvintetul, bula dublă, etc.

 

Metodele interactive le putem clasifica astfel:

 

- metode de predare- învăţare, dintre care putem aminti: predarea reciprocă, mozaicul, tehnica lotus, bula dublă, cubul, puzzle, acvariul, comunicarea rotativă, schimbă perechea, învăţarea în cerc, etc.

 

- metode de fixare, consolidare şi evaluare - ciorchinele, piramida şi diamantul, ghicitorile, diagrama venn, turul galeriei, cvintetul, posterul, metoda piramidei, etc.

 

- metode de creativitate - brainstormingul, tehnica 6/3/5, metoda  philips 6/6.

 

- metode de rezolvare de probleme - metoda pălăriuţele gânditoare, diagrama cauză- efect, explozia stelară, pătratele divizate, metoda frisco, etc.

 

Metodele interactive de grup sunt bine venite în ajutorul cadrului didactic, deoarece acestea ajută la schimbarea modului de gândire al copilului, dar şi la modul de manifestare al acestuia. Pentru ca aceste metode să fie eficiente, ele trebuie prezentate sub forma unui joc cu reguli. Prezentate sub forma unor jocuri de cooperare, de învăţare, a unor jocuri distractive, copiii vor reuşi să rezolve probleme pe care aceştia le întâmpină, să aplaneze conflicte şi să ia decizii.

 

Pentru aplicarea acestor metode avem nevoie de timp, implicare în acţiune, de idei diversificate, de responsabilitate didactică şi de o aplicare creativă, pentru ca procesul instructiv educativ să fie unul eficient.

 

Predarea-învăţarea reciprocă - este o strategie de învăţare prin studiu pe text/ imagine sau imagine/ text pentru dezvoltarea comunicării copil-copil şi experimentarea rolului educatoarei.

 

Această metodă are ca obiective înregistrarea performanţelor individuale învăţând de la alţii, copiii sunt implicaţi activ în cadrul activităţilor de grup şi frontale, dezvoltă încrederea în puterea lor de comunicare şi relaţionare cu ceilalţi, îşi asumă responsabilităţi.

 

Metoda presupune patru strategii de învăţare. Aceasta se poate folosi atât în activitatea frontală cât şi în jocurile libere.

 

Mozaicul - reprezintă învăţarea prin cooperare, prin interdependenţa grupurilor şi exercitarea statutului de expert în rezolvarea unei sarcini de învăţare.

 

Obiectivele acestei metode constau în documentarea şi redarea rezultatelor studiului în mod independent faţă de ceilalţi, devenind astfel expert pentru tema studiată.

 

Beneficiile metodei Mozaic ar fi acelea că dezvoltă capacităţi de ascultare, prin implicarea activă şi prin cooperare în vederea rezolvării independente a unei sarcini. Prin intermediul metodei, copiii învaţă să coopereze cu colegii care au studiat aceeaşi temă, învaţă să comunice liber ideile, învaţă să se documenteze verificând mai multe surse, învaţă să capete curaj în propriile forţe, este înlăturată ierarhia de grup, fiecare devenind pe rând lider.

 

Am putea adapta această metodă demersului didactic de predare-învăţare a sinonimelor.

 

Cadrul didactic le explică elevilor ca va împărţi clasa în patru grupe a câte patru elevi fiecare grupă. Fiecare elev va primi o fişă, numerotată de la 1 la 4 care cuprinde sinonimele şi antonimele. (fişa expert numărul 1). În funcţie de numărul fişei elevii se vor grupa în grupuri de experţi. Următorul pas este ca elevii astfel grupaţi să citească fişa de învăţare primită. Ei discută, încearcă să înţeleagă bine şi hotărăsc modul în care pot prezenta colegilor din grupa iniţială partea pe care au avut-o de pregătit. Se insistă pe faptul că fiecare expert este responsabil cu prezentare secţiunii sale cât mai bine ,pentru ca ceilalţi elevi ai grupei iniţiale să înţeleagă.

 

După ce sarcinile de lucru au fost explicate elevilor, fiecare expert merge către grupul său de experţi unde au 10 minute pentru discuţii. În urma discuţiilor fiecare expert se întoarce la grupa iniţială şi explică: definiţia sinonimelor, tipurile sinonimelor, exemple, definiţia antonimelor, tipuri, exemple.

 

Ulterior fiecare expert va primi întrebări de la membrii grupei sale, dar şi de la ceilalţi colegi din celelalte grupe sau de la profesor (profesorul poate interveni cu întrebări ajutătoare pentru a monitoriza şi a dirija predarea).

 

După încheierea activităţii fiecărui expert se trece în revistă unitatea învăţată prin prezentare orală.

 

Tehnica Lotus se defineşte ca fiind „ o modalitate interactivă de lucru în grup care oferă posibilitatea stabilirii de relaţii între noţiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte opt teme.” (Breben, S., 2002, p. 71) Metoda are ca obiective stimularea inteligenţei elevilor, dezvoltarea creativităţii individuale şi în grup,abordând teme din domenii diferite.

 

Tehnica Lotus sau „Floare de nufăr” se descrie ca având o temă principală din care derivă alte opt subteme, ce vor deveni teme pentru activităţi pe grupuri mai mici.

 

Metoda „tehnica lotus” poate fi adaptată unei lecţii de predare a sinonimelor şi antonimelor după cum urmează:

 

Învăţătoarea anunţă tema centrală - „Sinonime şi antonime”. Elevii împreună cu doamna învăţătoare discută timp de cinci minute despre opt teme secundare ce pot deriva din tema centrală. Ajunşi la o înţelegere, copiii menţionează cele opt teme secundare. Au fost alese opt cuvinte: accesibil, bravură, catastrofă, juvenil, fermecat, mercantil, obraznic, plăpând. Cele opt teme secundare devin acum teme centrale.

 

Clasa se împarte în opt grupe a câte trei sau patru copiii fiecare grupă. Fiecare grupă dezbate şi dezvoltă în mod independent ideile, având ca sarcină ca fiecare să găsească cât mai multe cuvinte cu sens asemănător şi antonimele pentru fiecare cuvânt. Fiecare grupă prezintă apoi rezultatele găsite.

 

Grupa 1 are ca temă centrală cuvântul: „accesibil”, pentru care au găsit următoarele sinonime: abordabil, acceptabil, convenabil, potrivit, rezonabil. Iar antonime pentru acest cuvânt au găsit: inaccesibil, neaccesibilă.

 

Grupa 2 are ca temă centrală cuvântul: „bravură”, pentru care au găsit următoarele sinonime: vitejie, cutezanţă, eroism, iar antonimele găsite: laşitate, fiică.

 

Grupa 3 trebuie să găsească sinonime pentru cuvântul ,,catastrofă”: dezastru, calamitate, grozăvie, nenorocire, iar antonim pentru catastrofă nu au găsit

 

           Grupa 4 au primit cuvântul: ,,juvenil”, pentru care au găsit: copilăresc, tineresc, iar ca opus al cuvântului au găsit: bătrânesc.

 

Grupa 5 are de aflat sensul asemănător pentru cuvântul ,,fermecat”: încântat, captivant, vrăjit, iar cuvântul cu sens opus este: nefermecat

 

           Pentru grupa cu numărul 6 avem cuvântul: ,,mercantil” cu următoarele sensuri asemănătoare: comercial, negustoresc, iar ca antonim: nemercantil

 

Grupa 7 are de găsit sinonime pentru cuvântul ,,obraznic”: nepoliticos, impertinent, insolent, necuviincios, neobrăzat, neruşinos, tupeist, iar ca sens opus: ascultător, politicos, cuminte, cuviincios, respectuos.

 

Grupa cu numărul 8 au găsit sinonime pentru cuvântul ,,plăpând”: debil, gingaş, fragil, delicat, iar opusul cuvântului este: robust, zdravăn, viguros.

 

După prezentarea fiecări subteme învăţătoarea va decide care echipă s-a descurcat mai bine şi care a găsit cele mai multe sinonime şi antonime .

 

Bula dublă - este metoda în care sunt grupate asemănările şi deosebirile dintre două fenomene, două obiecte, două idei, concepte. Bula dublă constă în realizarea a două cercuri mari în interiorul cărora se aşază imaginea care sugerează tema. În cercurile de mărime mai mică se aşază simbolurile ce scot în evidenţă asemănări şi deosebiri ale celor doi termeni. Cercurile mici sunt aşezate între cele două cercuri mari. În cercurile aflate la exteriorul celor mari se notează deosebirile, caracteristicile şi particularităţi.

 

Cubul – este o metodă descoperită în anul 1980, o strategie de predare- învăţare prin intermediul căreia se face referiri la descriere, asociere, analiză, comparaţie, aplicare şi argumentare. Se poate utiliza această metodă în momentul în care se doreşte cercetarea unei teme noi sau o temă cunoscută pentru a fi completată cu informaţii noi.

 

Ciorchinele „este o tehnică care exersează gândirea liberă a copiilor asupra unei teme şi facilitează realizarea unor conexiuni între idei deschizând cheile de acces şi actualizând cunoştinţele anterioare.” (Breben, S., 2002, p. 203)

 

În decursul lecţiilor de predare a sinonimelor şi antonimelor am putea adapta această metodă. Metoda are ca obiectiv integrarea informaţiilor dobândite anterior în ciorchinele realizat, dar şi completarea acestuia cu informaţii noi. Ciorchinele ca metodă are rolul de a exersa capacitatea copiilor de a înţelege şi a pricepe un anumit conţinut.

 

Cadrul didactic împarte clasa în două grupe. Fiecare grupă va avea de realizat un ciorchine. Prima grupă va avea tema „sinonimele”, iar a doua grupă va avea de realizat un ciorchine cu tema „antonime”. Fiecare grupă va avea câte un cuvânt pe care îl va primi de la învăţătoare.

 

Pentru prima grupă, cea cu sinonime a fost ales cuvântul „placid”, pentru care copiii au găsit următoarele sinonime: „apatic, delăsător, indiferent, pasiv, calm, flegmatic, imperturbabil, anost, banal, monoton, plictisitor”. Pentru cea de-a doua grupă, cea cu antonime, învăţătoarea a ales cuvântul „sârguincios”. Copiii au găsit pentru acesta următoarele antonime: puturos, leneş, trândav. Fiecare cuvînt va fi aşezat în cercul din mijloc, iar sinonimele, în cerculeţe mai mici în jurul acestuia. Pentru antonime copiii vor aplica aceeaşi regulă.

 

Diagrama Venn este metoda care se aplică în cadrul activităţilor de povestire, observare, în cadrul jocurilor didactice, în convorbirile pentru structurarea unor informaţii.

 

Spre exemplu, fiecare copil va primi o coală cu o diagramă venn pe care o va completa. Tema aleasă de cadrul didactic va fi „ Sinonime şi Antonime”. În cadrul diagramei se vor trece în mijloc un antonim şi un sinonim şi de o parte şi de alta sinonimul cuvântului şi antonimul cuvântului.

 

În cadrul metodelor interactive de creativitate putem aminti: brainstormingul, tehnica 6/3/5, philips 6/6.etc.

 

Brainstorming – „ sau furtună în creier”, „asalt de idei” – „ este o metodă de stimulare a creativităţii ce constă în enunţarea spontană a cât mai multe idei pentru soluţionarea unei probleme într-o atmosferă lipsită de critică.”(Breben, S., ş.a., 2002, p. 277).

 

Metoda are drept obiective exersarea capacităţilor de creativitate în procesul didactic.

 

Beneficiile metodei sunt date de dezvoltarea unui climat de natură pozitivă, oferă posibilitatea unei exprimări libere şi spontane, permite reacţii în lanţ, stimulează competenţele, crează dezvoltarea unor idei noi şi originale.

 

Tehnica 6/3/5 - reprezintă „o modalitate de lucru bazată pe construcţia de „idei pe idei” în domeniul creativităţii.”(Breben, S., ş.a., 2002, p. 289).

 

Metoda are ca obiectiv stimularea creativităţii elevilor şi solicitarea acestora de agăsi soluţii cât mai multe pentru o temă dată. Se descrie ca fiind o metodă simplă, ce stimulează creativitatea şi presupune participarea a 6 membrii în grupul de lucru; pentru problema dată aceştia trebuie să găsească trei soluţii, iar 5 reprezintă numărul de minute în care ei vor găsi cele trei soluţii.

 

Această metodă se poate adapta cu uşurinţă demersului didactic de predare a sinonimelor şi antonimelor. Cadrul didactic împarte elevii în grupe de câte 6 elevi. Când elevii sunt gata, învăţătoarea împarte copiilor cartonaşe pe care sunt inscripţionate cate trei cuvinte. Ca sarcină de lucru aceştia trebuie să găsească cât mai multe sinonime pentru fiecare din cuvintele respective, dar şi câte un antonim. Rezolvarea cazului trebuie să nu depăşească cinci minute. După cele cinci minute elevii vor schimba colile între ei şi vor face completări dacă este cazul. Se analizează rezultatele şi se apreciază.

 

Metoda Philips 6/6- este o metodă de grup prin intermediul căreia se stimulează creativitatea şi care constă în participarea a 6 membri în vederea rezolvării unei sarcini în decurs de 6 minute. Metoda are rolul de a stimula creativitatea individuală şi de grup, prin emiterea unor idei pentru şase membri timp de şase minute pentru rezolvarea unor teme propuse pentru dezbatere.

 

Din categoria metodelor interactive de grup fac parte şi metode de rezolvare de probleme.

 

Metoda „ pălăriuţele gânditoare” se defineşte ca fiind o „tehnică de stimulare a creativităţii, are la bază interpretarea de roluri prin care copiii îşi exprimă liber gândirea dar în acord cu semnificaţia culorii pălăriuţelor care definesc rolul.”(Breben, S., 2002, p. 304).

 

Pentru o folosire corectă a metodei trebuie să ţinem cont de următoarele etape: se formează grupuri de câte 6 copiii, se împart pălăriuţele gânditoare, educatoarea prezintă o temă formulată pe înţelesul copiilor, copiii dezbat tema ţinând cont de culoarea pălăriei.

 

Fiecare pălărie are o anumită culoare şi fiecare culoare o semnificaţie anume.

 

Pălăriuţa albă este cea care deţine informaţii despre tema propusă, rămâne neutră.

 

Pălăria roşie este cea care spune ce simte, este caracterizată de sinceritate, are multă imaginaţie, se bazează pe intuiţie, nu dă explicaţii şi nu se justifică.

 

Pălăriuţa neagră are îndatorirea de a identifica greşelile în alegerea soluţiilor, judecă prudent cazul, scoate în evidenţă răul, nu exprimă sentimente negative dar nici pozitive.

 

Pălăriuţa galbenă este cea care realizează beneficiile, este optimistă, pozitivă, luptătoare.

 

Pălăriuţa verde propune soluţii posibile şi formulează idei.

 

Pălăriuţa albastră este cea care dă verdictul, alege varianta corectă.

 

Metoda este benefică pentru copii, deoarece aceştia învaţă să-şi exteriorizeze emoţiile, să comunice fără reţineri, să evite greşeli şi să ia decizii.

 

Idealul educaţional indică profilul dezirabil al absolventului sistemului de învăţământ, ,,ideal care se oglindeşte în finalităţile sistemului de învăţământ, finalităţi ce pot fi concretizate pe niveluri de şcolaritate, descriind specificul fiecărui nivel, din perspectiva politicii educaţionale, constituind, astfel, repere în elaborarea curriculumului naţional."

 

(Norel, M., 2010, p. 63)

 

Finalităţile învăţământului primar sunt:

 

• asigurarea educaţiei elementare pentru toţi copiii;

 

• formarea personalităţii copilului, respectând nivelul şi ritmul său de dezvoltare;

 

• înzestrarea copilului cu acele cunoştinţe, capacităţi şi atitudini care să stimuleze raportarea efectivă şi creativă la mediul social şi natural şi să permită continuarea educaţiei.

 

Deşi păstrează un grad ridicat de generalitate, ,,finalităţile învăţământului primar constituie un sistem de referinţă pentru elaborarea programelor şcolare şi pentru conturarea demersului didactic la  clasă." (Norel, M., 2010, p. 63)

 

Ca o concluzie, putem spune că alegerea celor mai adecvate metode didactice se face în strânsă legătură cu obiectivele educativ operaţionale şi specifice. Stabilirea obiectivelor operaţionale oferă posibilitatea de a selecta conţinutul învăţării, de a elabora unele strategii de asimilare a informaţiilor, de a evalua continuu şi formativ rezultatele învăţării.

 

 

 

Bibliografie selectivă

 

 

1.      Bloju C.L., Metodica predarii limbii si literaturii romane pentru invatamantul primar, Editura Universitaria, 2013

 

2.      Breben S., Gongea E., Metode interactive de grup, Ed. Arves, 2006

 

3.      Norel, M., Metodica predării limbii şi literaturii române în învăţământul primar, Braşov, Grup Editorial Art;,2010

 

4.      Oprea C.L.,, Strategii didactice interactive, EDP, Bucureşti, 2007